Insolvency proceedings: Inadmissibility of cassation against final appellate decision on expert replacement under Law no. 85/2014.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, printre altele, înlocuirea expertului tehnic A., în conformitate cu dispoziţiile art. 62 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 şi a stabilit un onorariu final cuvenit acesteia în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel expertul tehnic A., solicitând instanţei de apel să revină asupra dispoziţiilor judecătorului sindic, referitoare la înlocuirea sa şi la fixarea onorariului la suma de 3.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei expert tehnic şi a respins cererea de apel formulată de apelanta A. - expert tehnic contabil, membru C.E.C.C.A.R. Filiala Braşov, împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul x/2015 al, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

La 21 ianuarie 2021, recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, care este o decizie definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, sunt definitive hotărârile curţilor de apel date în soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic.

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din aceeaşi Lege, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Articolul 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 statuează că "dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ..".

În considerarea celor expuse mai sus, recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil, deoarece hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac, Înalta Curte reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 122/Ap din 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.