Inadmissibility of cassation against definitive non-contentious decision for restitution of judicial stamp duties

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea formulată de apelanta reclamanta A. de restituire a taxei de timbru achitate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1680A din 27 noiembrie 2020, a respins apelul declarat de apelanta A. împotriva încheierii din 10 iunie 2020.

La 21 ianuarie 2021, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1680 A din 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1680A din 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care s-a respins apelul declarat de apelanta A., împotriva încheierii din 10 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Decizia astfel pronunţată este o decizie definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Procedura instituită de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte modul în care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în situaţiile menţionate în textul acestui articol.

Conform alin. (4) al art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, "cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de restituire se adresează acestuia".

În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru formulată în cauză face obiectul procedurii guvernate de dispoziţiile art. 527-537 din C. proc. civ., fiind incident art. 534 alin. (2) din C. proc. civ. privind calea de atac stabilită de lege în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura necontencioasă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 534 alin. (2) din C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

În speţă, petenta a exercitat calea de atac a apelului, care a fost soluţionată prin decizia recurată.

Faţă de principiul legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că legea nu prevede în mod expres o cale de atac în cazul cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac, Înalta Curte reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1680 A din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.