Extraordinary recourse annulled for failure to articulate specific grounds of illegality in third-party intervention dispute

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2018, sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 23 ianuarie 2018 de C., ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de pârâtă şi obligarea acesteia la plata sumei de 61.200 Euro, reprezentând dublul avansului plătit conform promisiunii de vânzare-cumpărare anterior menţionate.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3260 din 1 aprilie 2019 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. raportat la art. 95 pct. 1 din acelaşi act normativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin încheierea din 9 septembrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa nr. 3517/2019 din 27 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 61.200 euro, reprezentând dublu avansului plătit, cu cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În cursul soluţionării apelului, D. a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantei-pârâte, care, prin încheierea din 13 octombrie 2021, a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, D. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, în principal desfiinţarea încheierii si restituirea cauzei la Curtea de Apel în vederea rediscutării şi admiterii cererii de intervenţie, iar, în subsidiar desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru continuarea judecăţii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinere, s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat soluţia de respingere a cererii de intervenţie cu încălcarea prevederilor art. 61 din C. proc. civ., subliniind că este în interesul său să sprijine apărările societăţii B. S.R.L., astfel încât aceasta să achite în continuare utilităţile şi toate celelalte cheltuieli şi să aibă în continuare bani să finalizeze proiectul şi să vândă acestuia şi celorlalţi promiteti cumpărători apartamentele.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate, ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs vizând încheierea atacată recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., susţinerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de textul legal citat.

Astfel, recurentul nu expune nicio critică ce se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel pentru a fi incident art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Aşadar, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. au fost invocate formal, urmărindu-se o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei hotărârii şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele recurentului exprimă dezacordul părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competenţă a instanţei de recurs.

Recurentul tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, care nu au fost respectate de către recurent, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe D. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurentul D. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.