Inadmissibility of appeal against dismissal of arbitration award annulment under time-of-filing procedural law

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 102 din 4 februarie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 14.558,07 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/2009, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin acţiunea în anulare trimisă prin poştă la 2 iunie 2020 şi înregistrată la 3 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, petenta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 102 din 4 februarie 2016 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) din C. proc. civ.

Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1374 din 2 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul secţiei a VI-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la 6 ianuarie 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 8 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei sentinţe, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a declarat recurs.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 26 aprilie 2022, recurenta a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 44 din 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) coroborate cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că:

"(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 27 din C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că, la momentul înregistrării cererii arbitrale (3 decembrie 2013), erau în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, rezultă că împotriva sentinţei civile nr. 245 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac, Înalta Curte reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 44 din 8 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.