Commercial lease damages: Casation quashed for unreasoned rejection of guarantor joinder

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubire pentru perioada 1 septembrie 2015 -1 octombrie 2017 reprezentând chiria în sumă de 18.000 RON/lună, neîncasată ca urmare a nevalorificării contractului de închiriere nr. x din 20 octombrie 2013.

Tribunalul Maramureş, prin încheierea din 27 iunie 2018 a respins cererea de suspendare formulată de pârâta B. S.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017, a revenit asupra probei cu înscrisuri încuviinţată la termenul anterior şi a respins cererea de disjungere a cererii de chemare în garanţie.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 18 iulie 2018,Tribunalul Maramureş a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamanta a sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru perioada 1 septembrie 2015 - 1 octombrie 2017 şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. B. S.A., în contradictoriu cu Direcţia Silvică Maramureş.

Împotriva încheierii din 27 iunie 2018 şi a sentinţei civile nr. 69 din 18 iulie 2018 a formulat apel B. S.A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii, în sensul admiterii cererii de suspendare a judecăţii cauzei şi pe cale de consecinţă, anularea sentinţei apelate; schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. ca neîntemeiată; schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie formulată de B., cu consecinţa obligării în solidar a chematelor în garanţie la plata sumei pe care apelanta ar fi obligată să o achite către A. S.R.L, inclusiv cheltuielile de judecată, care, la momentul formulării cererii de apel, se cifrează la valoarea de 461.105 RON.

Prin decizia civilă nr. 310/2019 din 27 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de S.C. B. S.A.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1526 din 30 iulie 2020, a admis recursul declarat de pârâtă B. S.A., a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 135/2021 din 15 martie 2021, a respins apelul declarat de apelanta B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 135/2021 din 15 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de apel, iar în subsidiar casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinere, autorul căii de atac a arătat că decizia recurată nu este motivată în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie, în cuprinsul acesteia fiind redate exclusiv considerentele instanţei de apel cu privire la primul capăt al cererii de apel, fără să existe nicio referire, sub aspectul motivării, la soluţia pronunţată cu privire la al doilea capăt al cererii de apel, ce vizează cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel, în rejudecare, a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente, reţinând în mod nelegal că în cauză ar fi îndeplinite cumulativ toate condiţiile răspunderii civile delictuale, ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 1357 din C. civ. şi că nu ar fi îndeplinite condiţiile de exonerare de răspundere civilă delictuală reglementate de art. 1534 din acelaşi act normativ.

Se cuvine menţionat, în mod prioritar, că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Luând în analiză actele dosarului şi decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte ia act că recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În cadrul primului motiv de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut omisiunea instanţei de apel de a examina toate motivele de apel, anume nu a răspuns criticilor formulate de recurenta-pârâtă referitoare la soluţionarea cererii de chemare în garanţie.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au admis/înlăturat cererile părţilor.

Procesul civil finalizat prin hotărârea asupra fondului, cu garanţiile oferite de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, înglobează dreptul părţilor de a fi "ascultate", adică examinate în mod real de către instanţa sesizată.

Motivarea unei decizii este un silogism, care nu presupune prezentarea unui răspuns tuturor argumentelor aduse de părţi - desigur, nici ignorarea lor -, dar care impune cu necesitate un răspuns la cele fundamentale, susceptibile prin conţinutul lor să influenţeze soluţia.

Prin analiza parţială a motivelor de apel, Curtea de apel a lăsat necercetată o parte semnificativă a criticilor formulate în calea de atac a apelului.

Astfel, al doilea capăt al cererii de apel a vizat caracterul neîntemeiat al soluţiei instanţei de fond cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtă, iar prin decizia nr. 1526 din 30 iulie 2020, pronunţată de instanţa supremă în prezenta cauză în primul ciclu procesual, s-a reţinut în mod explicit că "decizia atacată [Decizia instanţei de apel din primul ciclu procesual] nu cuprinde motivarea în fapt si în drept referitoare la toate aspectele si apărările invocate pentru o judicioasă soluţionare a cauzei, atât cu privire la acţiunea principală, cât şi la cererea de chemare în garanţie, această critică subsumându-se deopotrivă pct. 6 şi 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.." pag. 6 din decizie.

În lipsa unei devoluări totale a cauzei, în limitele determinate de ceea ce s-a apelat şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, nu se poate exercita controlul de legalitate asupra deciziei pronunţate în apel, lipsind considerentele hotărârii la care să se raporteze instanţa de recurs în efectuarea controlului de legalitate.

Argumentele prezentate în acest sens de recurentă se circumscriu ipotezei relative la absenţa motivării, în contextul în care lipsesc considerentele care să justifice hotărârea adoptată cu privire la cererea de chemare în garanţie.

În absenţa unui examen efectiv al acestor critici, Înalta Curte nu poate verifica, în temeiul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, deoarece aspectele criticate în recurs, deşi invocate şi prin cererea de apel, nu se regăsesc analizate în considerentele deciziei ce constituie obiectul recursului.

Aşadar, este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a omis să analizeze o parte din motivele de apel, anume criticile privind netemeinicia soluţiei de respingere a cererii de chemare în garanţie.

În temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza şi cererea de chemare în garanţie din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel şi va pronunţa o hotărâre prin care va răspunde acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 135/2021 din 15 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.