Pension appeal inadmissible as lower ruling final under labour-dispute appeal bar.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) dismissed the claimant's appeal as inadmissible, finding the lower appellate decision final and not subject to further review. The claimant had challenged pension recalculation decisions and sought to rely on various employment and pension certificates; the trial court dismissed the claim (partly on res judicata grounds for annulment of certain pension decisions and the use of specific certificates, and as unfounded otherwise), and the court of appeal had dismissed the claimant's appeal as late. On further appeal, the High Court invoked the principle of the legality of remedy, noting that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, no appeal lies against judgments in labor and social insurance disputes, and under Article 155 of Law No. 263/2010, only an appeal is available against judgments resolving pension rights claims, making the court of appeal's decision final; the appeal was therefore rejected as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Pension appeal inadmissible as lower ruling final under labour-dispute appeal bar: The claimant had challenged pension recalculation decisions and sought to rely on various employment and pension certificates; the trial court dismissed the claim (partly on res judicata grounds for annulment of certain pension decisions and the use of specific certificates, and as unfounded otherwise), and the court of appeal had dismissed the claimant's appeal as late. On further appeal, the High Court invoked the principle of the legality of remedy, noting that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, no appeal lies against judgments in labor and social insurance disputes, and under Article 155 of Law No. 263/2010, only an appeal is available against judgments resolving pension rights claims, making the court of appeal's decision final; the appeal was therefore rejected as inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 25.02.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea deciziilor de pensie nr. x/19.12.2019 şi nr. x/27.01.2020, emise de intimată, obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să recalculeze cuantumul punctajului mediu anual al pensiei lunare în raport cu veniturile indicate în adeverinţele nr. x/03.12.2018, nr. y/12.02.2019, nr. z/11.05.2018, nr. w/29.09.1992, emise de S.C. B. S.A., acordul nr. x/06.12.2018 de încetare a contractului individual de muncă nr. x/15.08.1975, adeverinţa nr. x/24.04.2018, emisă de S.C. C. S.A., adeverinţele nr. x/02.11.2015 şi nr. y/07.03.2019 ale Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, cartea sa de muncă, poz. 35-86, obligarea intimatei la plata drepturilor sale de pensie actualizate în funcţie de indicii CNS sau cu dobânda legală, până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2647/01.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a fost respins, pentru autoritate de lucru judecat, capătul de cerere privind anularea deciziilor nr. x/19.12.2019 şi nr. x/27.01.2020 şi valorificarea adeverinţelor nr. x/03.12.2018, y/12.02.2019, z/6.12.2018, w/11.05.2018, t/24.04.2018, s/02.11.2015 şi 25.1/2011/29.09.1992; în rest, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 1406/12.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca tardiv declarat.
Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs.
În motivare, după prezentarea etapei procesuale anterioare, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât declarase calea de atac cu respectarea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, respectiv la 12.10.2020, transmiţând-o primei instanţe prin e-mail.
A mai arătat că cererea de apel la care a anexat înscrisuri a fost redepusă la 26.01.2021, prin poştă, iar ulterior stabilirii primului termen de judecată, a transmis la dosar note şi concluzii scrise.
În continuare, autorul căii de atac a enunţat cuprinsul cererii de apel depuse în faza procesuală anterioară.
În dovedirea celor arătate mai sus, recurentul-reclamant a anexat înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.
În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 25.02.2020, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".
Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1406/12.03.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1406/12.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.