Consumer protection claims in credit agreements: inadmissibility of cassation appeal under Law 310/2018

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele E. şi E. - Sucursala Sibiu:

1) Să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută parţială a Contractului de Credit şi de garanţie nr. 1536 din 28.05.2008 încheiat între părţi, în ceea ce priveşte clauza de la pct. 5.1. lit. a) comision de acordare credit 82.404 EUR, reprezentând 0.7%, calculat la numărul de luni de la data semnării contractului de credit şi până la maturitatea creditului, încasat într-o singură tranşă la data utilizării creditului;

2) Să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută parţială a actelor adiţionale nr. x/03.06.2011, nr. y/30.05.2012, nr. z/31.15.2013, nr. w/29.11.2013, nr. t/28.11.2014, nr. s/27.11.2015, nr. q/26.02.2016, nr. r/25.03.2016, nr. 11/24.06.2016, nr. 12/23.09.2016, nr. 13/23.12.2016, nr. 14/23.06.2017, nr. 15/22.12.2017, nr. 16/2018 şi nr. 17/22.01.2019 la Contractul de Credit şi de garanţie nr. 1536/28.05.2008, în ce priveşte clauzele care modifică pct. 5.1 din contractul de credit prin introducerea literei e) în varianta: V). 5. I e) comision pentru serviciu suplimentar - modificarea perioadei de creditare, prestat la cererea scrisă, expresă a împrumutatului şi neprevăzut în contractul iniţial, reprezentând 0,9% lunar, aplicat la soldul creditului, calculat la numărul de luni de la data intrării în vigoare a prezentului act adiţional şi până la scadenţa finală a creditului, datorat şi plătibil în cuantumul şi la datele scadente stipulate în graficul de rambursare anexat care face parte integrantă din contractul de credit şi de garanţie, aşa cum a fost el modificat prin actele adiţionale ulterioare" sau în alte variante similare;

3) Să se dispună înlăturarea din contractul de credit şi din actele adiţionale a clauzelor privind comisionul de acordare şi pe cele privind comisionul pentru serviciu suplimentar- modificarea perioadei de creditare;

4) Să fie obligate pârâtele la plata sumelor achitate cu titlu de comision de acordare, respectiv 82.404 Euro plus dobândă penalizatoare la această sumă de la momentul plăţii acesteia şi până la data plăţii/restituirii efective şi la plata sumelor achitate de apelante cu titlu de comision pentru serviciu suplimentar- modificarea perioadei de creditare, respectiv 185.560, 87 Euro plus dobândă penalizatoare la această sumă, de la momentul plăţii acestora şi până la data plăţii/restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de acţiune ulterioară, a fost redus cuantumul comisionului pentru serviciu suplimentar - modificarea perioadei de creditare, de la 185.560, 87 euro la 177.288,74 euro.

Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 345/C/2020, a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 374/2021 de la 13 octombrie 2021, a admis apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D. împotriva sentinţei nr. 345/C/2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2019, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea precizată, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută parţială a contractului de credit şi de garanţie nr. x/2008, precum şi a actelor adiţionale nr. x/2011, nr. y/2012, nr. z/2013, nr. w/2013, nr. t/2014, nr. s/2015, nr. q/2016, nr. r/2016, nr. 11/2016, nr. 12/2016, nr. 13/2016, nr. 14/2016, nr. 15/2017, nr. 16/2018 cu privire la clauzele de la pct. 5.1 lit. a) şi 5.1 lit. e)., a obligat pârâta la restituirea sumei de 82.404 euro reprezentând comision de acordare şi a sumei de 177.288,74 euro reprezentând comision pentru serviciu suplimentar, fiecare cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plăţii fiecărui comision şi până la restituirea lor efectivă, a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei E. - Sucursala Sibiu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă şi a menţinut în rest sentinţa atacată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. E. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, rejudecarea procesului în fond de către instanţa de recurs şi, având în vedere limitele casării, respingerea apelului formulat de apelanţii A., B., D. şi C., cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond de respingere a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţi.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că hotărârea pronunţată în apel este susceptibilă a fi atacată cu recurs, prin raportare la dispoziţiile 483 alin. (1), coroborate cu art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind calitatea de consumatori a intimaţilor, în special, şi ale Legii nr. 193/2000, în general în aprecierea caracterului de clauză abuzivă din contractul de credit supus analizei.

Astfel, intimaţii au urmărit să obţină un credit utilizat pentru finanţarea activităţilor comerciale (având în vedere inclusiv cuantumul substanţial al acestuia şi perioada redusă de rambursare), în acest sens fiind prezentate băncii înscrisuri din care a rezultat dezvoltarea de către aceştia a unor proiecte imobiliare multiple şi complexe, de dimensiuni substanţiale, destinate a fi utilizate în operaţiuni speculative; mai mult, însuşi imobilul ipotecat a fost utilizat de către împrumutaţi pentru obţinerea de profit în cadrul activităţii comerciale desfăşurate ca urmare a încheierii unor contracte de închiriere, acesta fiind şi scopul încheierii de către părţi a Actului adiţional nr. x la contractul de credit, întrucât finanţarea obţinută era complet străină unor nevoi de consum, ci exclusiv exploatării activităţilor de comerţ.

În acest sens, derularea, cu titlu profesional, de către intimaţi a unor proiecte şi tranzacţii imobiliare complexe cu un număr substanţial de imobile situate în judeţul Sibiu, dezvoltarea de către intimatele A. şi F. a unui complex rezidenţial destinat valorificării pe piaţa imobiliară, experienţa considerabilă în domeniul tranzacţiilor imobiliare a intimatului D., acesta achiziţionând imobile în vederea valorificării ori înstrăinării la preţuri superioare, inclusiv în calitate de administrator al unei agenţii imobiliare, experienţa considerabilă a intimaţilor în domeniul tranzacţiilor imobiliare ce rezultă din împrejurarea achiziţionării imobile în vederea înstrăinării la preţuri superioare, aceştia intermediind, totodată, numeroase operaţiuni în scopuri speculative, dovedind absenţa calităţii de consumatori a intimaţilor, creditul neavând legătură cu nevoile de consum şi fiind utilizat în derularea unor activităţi comerciale, în scopul exclusiv al obţinerii de profit, conduc la concluzia inaplicabilităţii Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi dovedesc negocierea clauzelor propuse si agreate, precum şi buna - credinţă a Băncii faţă de reamenajarea şi reaşezarea continuă a prestaţiilor.

Se cuvine menţionat, în mod prioritar, că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 28 noiembrie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând materia protecţiei consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant D. a sumei de 3570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 374/2021 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă E. S.A. la plata sumei de 3570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.