Recourse annulled for lack of stamp duty and dismissed as late: non-opposability of authenticated sale contract to creditors

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Călăraşi la 28 mai 2020 sub nr. x/2020, reclamantele A. S.R.L şi B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. şi D. S.R.L. să se declare inopozabilitatea faţă de reclamante a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 25 februarie 2020 de către E..

Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 675 din 16 decembrie 2020 a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L.

În cursul soluţionării apelului, apelanta reclamantă A. S.R.L. şi-a schimbat denumirea şi a devenit F. S.R.L.; împotriva pârâtei C. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar G.., iar la termenul de judecată din 23 noiembrie 2021 a fost depusă la dosarul cauzei de către apelanta reclamantă F. S.R.L., prin reprezentant convenţional cu mandat special, declaraţia de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.

Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021, a admis apelurile formulate de reclamantele F. S.R.L. şi B. S.R.L., a anulat sentinţa apelată, a luat act de renunţarea reclamantei F. S.R.L. la judecata cererii de chemare în judecată, a admis cererea formulată de reclamanta B. S.R.L. şi a constatat inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 februarie 2020 faţă de reclamantă în limita sumei de 548.880,736 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele C. S.R.L. şi D. S.R.L.

Se cuvine menţionat, în mod prioritar, că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului declarat de C. S.R.L. şi excepţia tardivităţii recursului declarat de D. S.R.L., Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la excepţia netimbrării recursului declarat de C. S.R.L. Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentei C. S.R.L. prin administrator special i s-a pus în vedere, prin adresa comunicată la 3 februarie 2022, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De menţionat este şi faptul că împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii acestuia, comunicat recurentei, aceasta rămânând în pasivitate faţă de executarea obligaţiei sale legale.

Aşa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, anume 8 iunie 2022, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de C. S.R.L.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului declarat de D. S.R.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepţia situaţiei în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei D. S.R.L. la 29 noiembrie 2021, iar recursul a fost declarat de aceasta la 3 ianuarie 2022, data poştei, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Dând eficienţă prevederilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea autoarei căii de atac a fost depusă după expirarea termenului de 30 zile.

De asemenea, se reţine că recurenta D. S.R.L. nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile art. 186 din C. proc. civ.

Aşa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidenţa art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părţii din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.", în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de D. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021 a aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.