Inadmissibility of cassation against final insolvency decisions under Law 85/2006

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la 29 aprilie 2020, sub nr. x/2013/a27, creditoarea A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor B. S.R.L. din data de 10.04.2020, publicat în BPI nr. 6385/13.04.2020, prin care a solicitat să se constate că hotărârea adoptată de adunare nu îndeplineşte exigenţele de legalitate prevăzute de art. 13 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea acesteia, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (7) şi pe dispoziţiile art. 13 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa nr. 51/C-C din 3 iunie 2020, Tribunalul Specializat Argeş a respins contestaţia formulată de contestatoarea creditoare A. S.R.L., în calitate de creditor al societăţii debitoare B. S.R.L., împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei B. S.R.L. din 10.04.2020 (proces-verbal al adunării creditorilor debitoarei B. S.R.L. întocmit de lichidatorul judiciar C. sub nr. x/10.04.2020 şi publicat în BPI nr. 6385/13.04.2020), lichidatori judiciari fiind C.. şi D..

Împotriva sentinţei nr. 51/C-C din 3 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş - judecător sindic, contestatoarea A. S.R.L., prin administratorul societăţii E. a declarat apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 446/A-COM din 20 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea A. S.R.L., prin administrator E., împotriva sentinţei nr. 5l/C-C din 3 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş - judecător sindic, în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei instanţei de apel, contestatoarea A. S.R.L., prin administratorul societăţii E., a declarat recurs, prin care a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi, în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi a excepţiei nulităţii absolute invocate în apel.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Totodată, în raport de obiectul acţiunii şi temeiul juridic pe care aceasta se întemeiază, recurenta arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie şi a articolelor 1-3, 11 lit. a) şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 116 alin. (2) teza a-II-a din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 120 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 148 din Constituţia României.

Totodată, în temeiul art. 413 C. proc. civ., a solicitat suspendarea recursului pană la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

La 4 februarie 2021, intimata (creditoare) F. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la condiţiile speciale impuse de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 şi excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în recurs, iar, pe fond, în cazul în care excepţiile ridicate vor fi respinse, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 9 februarie 2021, intimaţii G., E. şi H. au depus, separat, concluzii scrise prin care au solicitat admiterea pe fond a recursului, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, astfel cum au fost formulate.

La 24 februarie 2021, recurenta contestatoare A. S.R.L., prin administrator E., a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de F. S.A., prin care a reluat motivele şi argumentele dezvoltate în cererea de recurs, solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii recursului.

În încheiere, recurenta a susţinut că recursul este admisibil şi arată că solicită sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind aceea de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea completului de filtru din 21 februarie 2022, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 1 martie 2022, intimata F. S.A. a formulat în scris punct de vedere la raport, prin care, în considerarea argumentelor juridice expuse prin întâmpinare şi a concluziilor reţinute prin raport, a solicitat, în esenţă, respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de societatea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 446/A-COM, pronunţată la 20 octombrie 2020 de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2013.

La 2 martie 2022, recurenta A. S.R.L. a formulat în scris punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea în principiu a recursului formulat.

În susţinerea punctului său de vedere, a arătat că dosarul de fond nr. x/2013 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş în august 2013, motiv pentru care, în accepţiunea sa, litigiul este supus legii sub forma existentă la momentul înregistrării cauzei. Cum art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, prevedea că "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", în accepţiunea recurentei, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ci dispoziţiile art. 483 alin. (1) din acelaşi Cod, potrivit cărora, "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", astfel încât, recursul este admisibil.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac declarate de recurenta A. S.R.L., urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, litigiul pendinte are la bază acţiunea formulată, în temeiul art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, de creditoarea (recurentă) A. S.R.L. împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor debitoarei B. S.R.L. din data de 10.04.2020, publicat în B.P.I. nr. 6385/13.04.2020, prin care aceasta a solicitat să se constate că hotărârea adoptată de adunare nu îndeplineşte exigenţele de legalitate prevăzute de art. 13 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 urmând ca, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea acesteia.

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 446/A-COM din 20 octombrie 2020, definitivă, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat apelul declarat împotriva hotărârii date în primă instanţă, prin care a fost soluţionată acţiunea creditoarei A. S.R.L.

Având în vedere că dosarul privind procedura insolvenţei debitoarei B. S.R.L., în cadrul căruia a fost formulată contestaţia soluţionată prin decizia atacată în prezentul recurs, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la 12 august 2013, Înalta Curte constată că întreaga procedură este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, conform art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014, text potrivit căruia "procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date."

Astfel, prioritar, se impune verificarea admisibilităţii prezentului recurs prin raportare la următoarele texte legale:

- art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006:

"Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.";

- art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006:

"Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia";

- art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 85/2006, una din principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, este şi cea referitoare la judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;

- art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel";

- art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006:

"Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârile prin care se soluţionează acţiunile formulate în temeiul art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 sunt supuse numai apelului.

De asemenea, se cuvine menţionat că art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată în apel într-o cauză având ca obiect acţiunea în anulare formulată, în temeiul art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, de creditoarea (recurentă) A. S.R.L. împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor debitoarei B. S.R.L. din data de 10.04.2020, publicat în B.P.I. nr. 6385/13.04.2020.

Cum art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că hotărârile curţii de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., respectiv, "Sunt hotărâri definitive: (….) 4. Hotărârile date în apel, fără drept de recurs….(..)".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 446/A-COM din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a 11-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 116 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 120 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 148 din Constituţia României, Înalta Curte constată că recurenta A. S.R.L. a înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate mai sus amintită într-o cale de atac inadmisibilă, în condiţiile în care dispoziţiile invocate, pretins a fi neconstituţionale, nu vizează admisibilitatea căii de atac formulate, ci se referă la fondul litigiului.

Stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, întrucât normele legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu pot avea nicio relevanţă în contextul soluţiei pronunţate.

În considerarea argumentelor arătate, care impun concluzia inadmisibilităţii prezentului recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 446/A-COM din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 446/A-COM din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.