Promotion-related staffing suit routed to administrative court of appeal.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare de judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL CONSTANŢA, dar şi cu citarea MINISTERULUI JUSTIŢIEI pentru opozabilitate, obligarea pârâtei să emită o decizie de promovare din funcţia de grefier arhivar şef cu studii medii în funcţia de grefier arhivar şef cu studii superioare, ca urmare a declarării ca admisă la examenul de promovare în grad/treaptă profesională superioară în cadrul aceleiaşi instanţe pentru personalul auxiliar de specialitate, organizat de Curtea de Apel Constanţa în data de 11.12.2018; obligarea pârâtei să îi achite diferenţele de drepturi salariale începând cu data de 11.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale aferente drepturilor pretinse, de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv dispoziţiile art. 192 şi 194 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, Ministerul Justiţiei a solicitat ca reclamanta să îşi precizeze cererea de chemare în judecată în sensul menţionării dacă înţelege să se judece şi în contradictoriu cu acest pârât, cu indicarea în concret a pretenţiilor, întrucât noţiunea de citare pentru opozabilitate nu există.

La data de 12.04.2021, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acţiunii introductive de instanţă, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL CONSTANŢA şi MINISTERUL JUSTIŢIEI.

De asemenea, reclamanta şi-a precizat obiectul cererii, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la modificarea statelor de funcţii prin ordin al ministrului Justiţiei conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care statuează că statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea se aprobă prin ordin al ministrului Justiţiei; pârâta Curtea de Apel Constanţa să emită decizia de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare (cu luare în considerare a faptului că funcţia pe care o deţinea atât la momentul participării la examenul de promovare, cât şi în prezent este aceea de grefier arhivar şef), ca urmare a declarării ca admisă la examenul de promovare în grad/treaptă profesională superioară în cadrul aceleiaşi instanţe pentru personalul auxiliar de specialitate, organizat de Curtea de Apel Constanţa în data de 11.12.2018, conform art. 39 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007 cu modificările şi completările aduse prin Hotărârea nr. 819 din 11 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 693/08.08.2018, Partea I şi prin Hotărârea nr. 820 din 11 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 693 din 8 august 2018; pârâţii să achite reclamantei diferenţele de drepturi salariale începând cu data de 11.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi cu calcularea dobânzii legale aferente drepturilor pretinse, de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective.

Faţă de cele menţionate, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii cu completările şi modificările mai sus arătate, obligarea Ministerului Justiţiei să modifice statele de funcţii în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum şi obligarea Curţii de Apel Constanţa să emită decizia de promovare din funcţia de grefier arhivar şef cu studii medii în cea de grefier arhivar şef cu studii superioare începând cu data de 11.12.2018, când a fost declarată admisă la examenul organizat de Curtea de Apel Constanţa, cu acordarea tuturor drepturilor legale.

Prin întâmpinarea formulată faţă de cererea modificatoare a acţiunii introductive de instanţă, pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI a invocat, printre altele, şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, apreciind că soluţionarea prezentei speţe este de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti.

La primul termen de judecată din 8 iunie 2021, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, excepţia necompetenţei materiale raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată pe calea întâmpinării.

Prin sentinţa civilă nr. 1259/2021 din 23 iunie 2021, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a evocat dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. şi a reţinut că, faţă de împrejurarea că reclamanta îşi desfăşoară activitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Constanţa, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., a constatat faptul că soluţionarea cauzei se impune a fi realizată de un tribunal aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, sens în care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 iulie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2021, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 4943/2021 din 7 septembrie 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a evocat dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, arătând că, prin Legea nr. 153/2017, litigiile vizând salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti au fost atribuite de legiuitor în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pe de altă parte, a mai reţinut că, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de reclamantă, aceasta urmăreşte prin primul capăt principal de cerere obligarea Ministerului Justiţiei, autoritate publică centrală, la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. şi de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că, în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, aceasta revine Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, instanţa a mai reţinut că nu există nicio dispoziţie legală care să atragă competenţa materială a secţiei de contencios administrativ a Tribunalului, având în vedere că Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, stabileşte prin art. 95 alin. (1) faptul că litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor respectivei legi se soluţionează de tribunalele de muncă şi asigurări sociale.

Pentru motivele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 23 septembrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată din 2 decembrie 2021, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie şi a amânat pronunţarea la data de 17 decembrie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1957 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În pronunţarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că, potrivit art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, litigiile în legătură cu aplicarea acestei legi se soluţionează de secţiile sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă, dispoziţiile legale care intră în alcătuirea cadrului legal care reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti fiind prevăzute la art. 42-47 din Secţiunea a 2-a din Legea nr. 567/2004, sub titulatura "Promovarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea".

Întrucât obiectul acţiunii reclamantei priveşte promovarea sa din funcţia de grefier arhivar şef cu studii medii în funcţia de grefier arhivar şef cu studii superioare, Curtea a constatat că litigiul din cauza de faţă intră în categoria litigiilor apărute în legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 567/2004.

Pe cale de consecinţă, a apreciat că determinarea competenţei materiale de soluţionare a prezentei cauze se impune a fi realizată prin aplicarea normei speciale de la art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, prin care s-a instituit o competenţă materială exclusivă în favoarea secţiilor/completelor specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă, iar nu a normelor de drept comun în materie de contencios administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004 sau a altor dispoziţii legale.

Raportat la considerentele prezentate, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe rolul acestei instanţe dosarul a fost înregistrat la data de 22 martie 2022, sub nr. x/2021*.

La primul termen de judecată din 3 mai 2022, instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 2993 din 3 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că petitul principal al acţiunii îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui ordin prin care să modifice statele de funcţii conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căruia, "Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei".

În raport de acest petit, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cu care curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale, dar şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cu referire la petitul principal al acţiunii, a reţinut că, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Justiţiei este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, sens în care, a apreciat că, în soluţionarea prezentei acţiuni, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aspect ce determină ca soluţionarea cauzei să revină curţii de apel.

Totodată, instanţa a apreciat că soluţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu ţine cont de prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Reţinând că principalul capăt de cerere, prin care s-a solicitat modificarea statelor de funcţii prin emiterea unui ordin al ministrului justiţiei, atrage competenţa curţii de apel, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 20 mai 2022, sub nr. x/2021*.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În acest sens, reţine că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată/precizată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Constanţa şi pârâtul Ministerul Justiţiei, obligarea Ministerului Justiţiei să modifice statele de funcţii în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum şi obligarea Curţii de Apel Constanţa să emită decizia de promovare din funcţia de grefier arhivar şef cu studii medii în cea de grefier arhivar şef cu studii superioare începând cu data de 11.12.2018, când a fost declarată admisă la examenul organizat de Curtea de Apel Constanţa, cu acordarea tuturor drepturilor legale.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat, potrivit petitului principal, obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statelor de funcţii prin ordin al ministrului Justiţiei, conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aşadar, în considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ în calitate de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ asimilat (refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere).

Totodată, Înalta Curte reţine că, prin natura sa, cererea având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statelor de funcţii, prin ordin al ministrului Justiţiei, conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de neemiterea unui act administrativ de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuţi de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cazul de faţă, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorităţi publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită emiterea/modificarea acestui act revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.