Pension rights dispute: appeal declared perempted for failure to prosecute

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 9709/28.10.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva sentinţei civile nr. 10956/06.12.2013, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei sentinţe civile, contestatoarea a declarat apel, care prin decizia civilă nr. 5487/27.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost constatat ca fiind perimat.

Împotriva acestei decizii civile, apelanta a declarat recurs, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea din 21.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii sale.

În motivare, după prezentarea obiectului cauzei şi a celorlalte dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată în care aceasta este parte, autoarea căii de atac a arătat, în esenţă, că încheierea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât, în opinia sa, prezenţa sa la termenul stabilit pentru soluţionarea cauzei nu era necesară.

În continuare, recurenta-reclamantă a invocat nulitatea tuturor hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată în cauzele în care aceasta a fost parte, apreciind că acestea au fost date cu nerespectarea legii şi a dreptului său la pensie, apreciind că acţiunile promovate ar fi putut fi soluţionate în cadrul unui singur dosar.

De asemenea, a afirmat că sentinţa civilă nr. 9709/28.10.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi decizia civilă nr. 5487/27.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sunt nelegale, fiind date cu aplicarea greşită a legii şi cu încălcarea dreptului său la pensie şi a dreptului la apărare garantat de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Sub acest aspect, a susţinut că hotărârile sus-menţionate au fost date în lipsa unei dezbateri pe fondul cauzei, doar în temeiul unor excepţii invocate de instanţele de control judiciar.

În aceste condiţii, a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3-8 C. proc. civ., dispoziţiile art. 15, ale art. 3041 şi ale art. 312 din acelaşi Cod, solicitând restabilirea legalităţii în cauză prin modificarea încheierii atacate şi judecarea pe fond a litigiului, în sensul admiterii acţiunii sale.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 25.11.2020, Înalta Curte, constatând lipsa părţilor de la judecata procesului şi că în cauză nu a fost solicitată judecata acestuia şi în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 1 an. (...)".

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părţilor la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 1 an şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, instanţa supremă constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 25.11.2020, când judecata recursului a fost suspendat în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că de la această dată părţile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecăţii, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruinţă a părţilor mai mult de 1 an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 249 şi art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.