Lawyer's challenge to arbitral award on partnership withdrawal rejected; appeal quashed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

A.Acţiunea arbitrală

Prin cererea de mediere şi arbitraj înregistrată la Baroul Bucureşti sub nr. x din 4 decembrie 2015, reclamantul avocat A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul avocat B..

1.să constate că retragerea din societate a operat la cererea sa, încă de la data notificării către celălalt asociat B.;

2.să constate că este nelegală retragerea de către pârâtul B. a propriei cereri de retragere din societate, imediat după depunerea spre aprobare la Baroul Bucureşti a celor două cereri de retragere din societate formulate de către cei doi asociaţi;

3.să constate că este nelegală deschiderea şi operarea unor conturi bancare de către pârâtul B., fără ştirea reclamantului;

4.să dispună retragerea din societate a asociatului A., cu recunoaşterea şi obligarea pârâtului B. la plata către acesta a tuturor drepturilor ce i se cuvin;

5.să dispună stabilirea şi întinderea drepturilor ce-i revin asociatului A. ca urmare a retragerii sale din societate, corespunzător cotei sale de participare la capitalul social (respectiv 50%), precum şi Statutului Societăţii, indicând etapele şi modalităţile de realizare în fapt a acestor drepturi, inclusiv cu ajutorul unui raport de expertiză contabilă realizat de către un expert neutru;

6. să dispună ca toate cheltuielile personale ale asociatului B. înregistrate ca fiind cheltuieli de protocol ale Societăţii pentru anii 2013, 2014 şi 2015 (în valoare de 163.766 Ron sumă netă) să fie reconsiderate şi să fie scoase de la calculul contabil al contului de profit şi pierdere al Societăţii care va trebui astfel să fie actualizat în mod corespunzător;

7.să dispună ca pârâtul B. să fie obligat să returneze în contul bancar al Societăţii constituit pentru colectarea creanţelor Societăţii, în mod provizoriu şi potrivit măsurii asigurătorii solicitate mai jos, valoarea tuturor acestor cheltuieli indicate la punctul de mai sus, precum şi sumele distribuite către asociaţi ca urmare a actualizării contului de profit şi pierdere, ca şi sumele reprezentând taxele şi impozitele datorate potrivit legii;

8.să dispună ca repartizarea cheltuielilor asociaţilor să se efectueze în conformitate cu înţelegerea dintre asociaţi la data constituirii asocierii lor;

9. să dispună împărţirea în natură între asociaţi a bunurilor şi activelor Societăţii;

10. să dispună restituirea autoturismului achiziţionat în numele Societăţii către asociatul A.;

11. să dispună obligarea pârâtului B. să plătească reclamantului daune compensatorii pentru clienţii care i-au scris direct reclamantului după data de 1 octombrie 2015 şi care au fost însuşiţi de către pârâtul B..

12. să dispună restituirea către reclamant a tuturor documentelor privind clienţii proprii, indiferent de suportul pe care acestea se află;

13. să dispună obligarea pârâtului B. să plătească reclamantului daune compensatorii pentru folosirea fără drept a website-ului HRA, C. şi D.;

14. să dispună obligarea pârâtului B. să plătească reclamantului daune compensatorii pentru prejudiciile morale aduse reclamantului şi familiei sale;

15. să dispună obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de această dispută;

Precum şi măsuri provizorii:

A.să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor aflate în conturile bancare ale Societăţii precum şi asupra activelor Societăţii până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu;

B.să dispună accesul deplin al reclamantului la orice documente referitor la activitatea Societăţii indiferent de suportul pe care acestea se află precum şi la toate facilităţile şi bunurile Societăţii până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu;

C.să dispună ca sumele de bani la care se referă drepturile de creanţă pe care societatea le are împotriva unor terţe persoane (în valoare de aproximativ 328.509 Euro la data de 20 octombrie 2015) să fie colectate de urgenţă precum şi sumele care deja au fost colectate până la data prezentei şi să fie depuse într-un cont bancar separat aflat sub controlul solidar al reclamantului şi al pârâtului şi care să nu fie folosit de nicio altă entitate sau persoană fizică până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu.

B.Sentinţa arbitrală.

Sentinţa arbitrală nr. 1 din 5 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Arbitraj Profesional a Avocaţilor, în dosarul nr. x/2016 a admis în parte acţiunea arbitrală formulată de reclamantul A., astfel cum aceasta a fost precizată la data de 29 iulie 2016 şi 19 august 2016, astfel:

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul B. ca neîntemeiată; a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune invocată de pârâtul B., în limita unei sume de 63.685,59 RON; a admis în parte acţiunea arbitrală formulată de reclamantul A. la data de 4 decembrie 2015, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 29 iulie 2016 şi 19 august 2016, în ceea ce priveşte petitele de la lit. a), b), c), d), j) şi k) din cererea precizatoare din 19 august 2016; a stabilit că drepturile ce revin reclamantului A., drepturi calculate potrivit petitelor de la lit. a), c) şi d) din cererea precizatoare din 19 august 2016, ca urmare a retragerii acestuia din Societatea Profesională de Avocaţi "E." SCA, sunt în cuantum de 479.004 RON, reprezentând cota de 50% din veniturile asocierii; a obligat pârâtul B. la plata sumei de 415.318,59 RON, potrivit petitelor de la lit. b), c) şi d) din cererea precizatoare din 19 august 2016, ca diferenţă între suma de 479.004 RON reprezentând cota de 50% din veniturile asocierii şi suma de 63.685,59 RON pentru care Tribunalul Arbitral a stabilit că a intervenit prescripţia extinctivă;

A admis petitul de la lit. f) din cererea precizatoare din data de 19 august 2016, privind împărţirea între asociaţi a bunurilor şi activelor Societăţii şi a obligat pârâtul B. la plata sumei de 31.173 RON, sumă reprezentând echivalentul a 50% din contravaloarea bunurilor şi activelor Societăţii "E." SCA la momentul retragerii din asociere a reclamantului; a admis cererea reclamantului A. în ceea ce priveşte petitul de la lit. j) din cererea precizatoare din 19 august 2016 şi a obligat pârâtul B. la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale pentru folosirea fără drept a numelui şi reputaţiei reclamantului pe website-urile F., precum şi a website-urilor G., C. şi D.; a admis cererea reclamantului A. în ceea ce priveşte petitul de la lit. k) din cererea precizatoare din 19 august 2016 şi a obligat pârâtul B. la plata sumei de 19.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse reclamantului; a respins acţiunea formulată de reclamantul A. astfel cum a fost precizată la data de 29 iulie 2016 şi 19 august 2016, în ceea ce priveşte petitele de la lit. c), h) şi i) din cererea precizatoare din 19 august 2016 ca nefondată; a luat act că în ceea ce priveşte petitul de la lit. g) din cererea precizatoare din 19 august 2016, Tribunalul Arbitral s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, când a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul B. şi pârâta F. cu privire la acest petit; a obligat pârâtul B. la plata sumei de 38.999,86 RON cu titlu de taxe şi onorarii arbitrale; a dispus compensarea cheltuielilor constând în onorarii achitate de părţi pentru efectuarea expertizelor administrate în cauză; a luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată; a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de arbitrare constând în onorariu de avocat.

C.Acţiunea în anulare.

Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat, în temeiul art. 608 C. proc. civ. şi respectiv art. 612 şi 484 alin. (2)-(5) şi 7 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 1 din 5 februarie 2020 şi a încheierii din data de 30 octombrie 2019 şi respectiv suspendarea titlului, Sentinţa arbitrală nr. 1 din 5 februarie 2020 pronunţate de Tribunalul Arbitral al Curţii de Arbitraj Profesional a Avocaţilor a Baroului Bucureşti.

D. Hotărârea Curţii de Apel.

Prin sentinţa civilă nr. 158 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins cererea de anulare a sentinţei arbitrale nr. 1 din 5 februarie 2020 şi a încheierii din 30 octombrie 2019 formulată de reclamantul B., ca neîntemeiată.

E.Calea de atac împotriva hotărârii Curţii de Apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 158 din 16 decembrie 2020 a declarat recurs B., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanţa de anulare face confuzie între dreptul solicitat şi limita în care acest drept a fost solicitat, sentinţa concretizând astfel ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cât timp motivarea încalcă dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) şi cele ale art. 9 C. proc. civ. şi respectiv art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

A fost confirmată sentinţa instanţei arbitrale prin raportare la drepturile deduse judecăţii fără să se observe şi încălcarea limitelor, a cuantumului drepturilor solicitate, limitele stabilite de reclamant în arbitraj.

Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, iar sentinţa Curţii cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 şi 22 alin. (6) C. proc. civ., menţine această soluţie. Criticile aduse sentinţei se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a pus în discuţie şi încălcarea de către Tribunalul arbitral a dispoziţiilor art. 608 lit. f), g), h) C. proc. civ. prin aceea că a acordat "altceva decât s-a cerut pe capătul f) din cererea de arbitraj.

Sentinţa este contradictorie sub aspectul motivării - pe de o parte se reţine că nu sunt sume încasate ulterior retragerii, iar pe de altă parte că în mod corect au fost luate în considerare în contra pârâtului B. raportat la declaraţia autentificată a acestuia.

Tribunalul Arbitral reţine nelegal o stare de indiviziune şi deşi arată că împărţirea în natură nu este posibilă raportat la probatoriu şi la dispoziţiile legale aplicabile, atribuie respectivele bunuri pârâtului B., stabilind un drept de creanţă în echitate în favoarea reclamantului în cuantum de 31.173 RON.

Modificarea considerentelor sentinţei arbitrale sau nepronunţarea asupra motivelor invocate raportat la considerentele sentinţei arbitrale atacate nu constituie decât o încălcare a dispoziţiilor art. 613 alin. (3) pct. b cât timp din logica dispoziţiilor art. 613 alin. (1) pct. b asemănător apelului sau recursului, instanţa numai admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, chiar şi pentru cazul în care se menţine soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

S-a invocat ţi încălcarea dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) - hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.

Sub acest aspect instanţa de anulare aplică dispoziţiile art. 1925 - 1929 raportat la art. 1 alin. (2) Noul C. civ. cu privire la toate drepturile asociatului retras cât timp societatea civilă nu era decât un simplu contract supus legii în vigoare la momentul semnării acestuia, iar sentinţa în anulare este dată cu încălcarea legii.

S-au pus în discuţie şi încălcările dispoziţiilor art. 608/alin. (1) lit. f), g) şi h) în soluţionarea capetelor de cerere j) şi k) din cererea de arbitraj.

Soluţia de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 19.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse reclamantului este nelegală cât timp reclamantul nu a precizat niciodată pentru ce fapte solicită aceste daune morale şi analiza nu s-a făcut aşadar prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Sentinţa arbitrală depăşeşte cadrul procesual stabilit de reclamant. Aceasta nu a solicitat daune morale pentru fapte de lovire sau alte violenţe. Au fost reţinute o serie de declaraţii de martori în condiţiile în care nu a fost încuviinţată o astfel de probă nici în faţa instanţei arbitrale şi nici în faţa instanţei de anulare.

Reţinerea soluţiei de clasare a cauzei întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, fiind necesar a se face dovada producerii unui prejudiciu concret cauzat de fapta ilicită, precum şi stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs şi reţinut de instanţa de arbitraj şi de instanţa de anulare.

Se solicită admiterea recursului şi rejudecarea cauzei, anularea sentinţei arbitrale şi pe fond respingerea celor două capete de cerere ca nefondate.

F.Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motive pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancţionează neîndeplinirea obligaţiei legale şi convenţionale de motivare a hotărârii judecătoreşti, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii instanţei de recurs, respectiv examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Hotărârea recurată răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât în cadrul considerentelor sunt arătate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Motivarea hotărârii se înfăţişează într-o asemenea manieră încât corespunde imperativelor logicii. Motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative şi oferă o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

În realitate, recurentul este nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţă, iar în recurs nu se pot analiza din nou motivele invocate în acţiunea în anulare şi, în nici un caz nu se poate verifica legalitatea sentinţei arbitrale. Instanţa de recurs poate statua asupra legalităţii hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti este o rezultantă a exigenţelor ce decurg din art. 6 paragraf 1 al Convenţiei Europene a drepturilor Omului. Această exigenţă care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiţiei nu poate fi înţeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument al părţilor, instanţa poate să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să ofere un răspuns în cadrul unui singur considerent.

În speţă, instanţa a răspuns tuturor criticilor invocate prin acţiunea în anulare şi, ca urmare, nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Acest motiv presupune că instanţa a recurs la texte de lege aplicabile speţei, dar le-a încălcat, în litera sau în spiritul lor, sau le-a aplicat greşit.

Deşi invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul consideră că în cauză a fost încălcat principiul disponibilităţii, respectiv dispoziţiile art. 9 şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ.. Principiul disponibilităţii acoperă atât dreptul justiţiabililor de a se adresa instanţelor de judecată, în modul, forma şi în contradictoriu cu persoanele pe care le doresc, dar şi dreptul de a dispune în tot sau în parte de drepturile conferite de lege în cadrul unui litigiu pendinte. Acest principiu beneficiază de o reglementare suplimentară celei de la art. 9 C. proc. civ. şi anume alin. (6) art. 22. Judecătorul este dator să se pronunţe asupra tuturor aspectelor cerute şi totodată, trebuie să se abţină să depăşească limitele competenţelor cu care a fost învestit. Această normă are menirea de a sublinia preeminenţa principiului disponibilităţii faţă de cel al rolului activ al instanţei de judecată.

În cauză, instanţa nu a încălcat principiul disponibilităţii, analiza acesteia limitându-se la ceea ce au solicitat părţile, astfel că nu a acordat altceva decât s-a cerut.

S-a reţinut în mod corect faptul că legea aplicabilă în cauză este Noul C. civ. în raport cu datele speţei şi situaţia juridică de dezlegat, respectiv legea aplicabilă la data retragerii asociatului din societatea profesională de avocaţi, fapt juridic din anul 2015.

Aşa fiind, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1925 - 1929 Noul C. civ., cu privire la drepturile asociatului retras.

În ceea ce priveşte obligarea recurentului la plata daunelor morale, hotărârea instanţei este motivată sub aspectul răspunderii civile delictuale, curtea de Apel reţinând că "simpla împrejurare că a dorit să ignore descrierea faptelor ilicite din cererea de arbitrare cu precizările ei până la 19 august 2016 şi materialul probator administrat la tribunalul arbitral, susţinând că nu ar fi fost descrise faptele ilicite, neputând conduce la admiterea cererii de anulare a sentinţei arbitrale care s-a pronunţat în mod legal în privinţa respectivelor daune morale şi a prezentat în considerente pe scurt dar lămurit faptele ilicite şi urmările lor (întinderea prejudiciilor morale asupra integrităţii fizice şi sănătăţii şi respectiv asupra demnităţii părţii căreia reclamantul cererii de anulare i-a încălcat drepturile la respectarea integrităţii fizice şi demnităţii) în raport cu dezdăunările pe care le-a acordat într-o sumă redusă (19.000 RON)".

Este de reţinut faptul că acţiunea în anulare este calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale şi poate fi exercitată exclusiv pentru motivele enumerate limitativ la alin. (1) lit. a) - i) din art. 608 C. proc. civ.. Această cale de atac nu este una devolutivă, instanţa sesizată cu acţiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desfiinţată pentru unul din motivele arătate în lege.

Aşa fiind, Curtea de Apel a analizat criticile aduse hotărârii arbitrale din perspectiva dispoziţiilor legale.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva sentinţei civile nr. 158 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 12 mai 2022.