Admissibility of unconstitutionality exception: failure to substantiate constitutional linkage and mere protest against procedural ruling

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2022

Preşedintele secţiei penale a

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 24 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 formulată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că prin notele scrise depuse la dosarul nr. x/2022, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În susţinerea cererii, petentul A. a învederat că dispoziţiie art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale întrucât permit judecătorului să interpreteze părtinitor cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, s-a reţinut că, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.

Verificând, din această perspectivă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că solicitarea întruneşte doar o parte din condiţiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată, de către o persoană având calitatea de recurent în acea cauză, iar textele de lege criticate sunt în vigoare şi nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale.

Referitor la cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, s-a constatat că petentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale anterior menţionate, fără a invoca motive care să implice aplicarea textelor de lege a căror constituţionalitate a fost contestată, aşa încât, în mod evident, excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţiile legale o au în speţă.

Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.

Simpla invocare a neconstituţionalităţii unor dispoziţii din Legea de organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este adecvată atâta timp cât petentul s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 28 mai 2022, termen la care cauza a fost amânată, la solicitarea recurentului pentru a lua cunoştinţă de conţinutul încheierii atacate.

La termenul din data de 20 iunie au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;

c) existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.

De asemenea, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalite trebuie să fie formulată în scris şi motivată.

Procedând la reevaluarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte -Completul de 5 judecători, constată că aceasta a fost formulată de într-o cauză având ca obiect recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 24 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, încheiere prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prin notele scrise depuse la dosarul nr. x/2022, petentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că acestea sunt necostituţionale încălcă prevederile Constituţiei României, fără a preciza, în concret, în ce constă contrarietatea acestora cu textele de lege criticate.

Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare trebuie să fie argumentată, părţii revenindu-i obligaţia de a raporta dispoziţiile legale la legea fundamentală, indicând neconcordanţele dintre dispoziţia legală contestată şi prevederile constituţionale.

Prin urmare, invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu satisfac exigenţele pe care le impun prevederile art. 10 din aceeaşi lege, astfel că acestea nu sunt de natură a determina instanţa de judecată să dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, atâta timp cât partea nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale.

De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile în situaţia în care autorii excepţiilor s-au limitat doar la enumerararea dispoziţiilor din Constituţia României pretins a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate fără a se preciza, în concret, care sunt motivele pe care se întemeiază neconcordanţa dintre dispoziţiile legale criticate şi legea fundamentală. În acest sens sunt mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, dintre care amintim: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008; Decizia nr. 415 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 1 august 2014; Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 326 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.

În acest context se reţine că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, (paragraful18) s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

În examinarea îndeplinirii legăturii normei ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că formularea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost determinată, în fapt, de o contradicţie concretă a textelor criticate pentru neconstituţionalitate cu prevederile legii fundamentale, ci de nemulţumirea recurentului faţă de soluţia dispusă de instanţă asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În concluzie, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât, pe de o parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 47/1992, iar pe de altă parte, remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de recurentul contestator în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 24 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2022.