Effect of unconstitutionality on decriminalization: persistence of penal liability under general harboring offense despite unconstitutionality of specific smuggling provision

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 06.11.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, contrabandă (3 infracţiuni) şi desfăşurare, fără autorizare, a activităţii specifice culegerii de informaţii în formă continuată, prevăzute de:

- art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. (perioada aprilie - mai 2017);

- art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (perioada aprilie - mai 2017);

- art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.05.2017);

- art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.06.2018);

- art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatului A. care, începând cu luna aprilie 2017, a constituit împreună cu numiţii B., C., D., E. şi F., un grup infracţional organizat la care au aderat ulterior şi numiţii G. şi H., grup constituit în vederea obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu produse din tutun, provenite din Republica Moldova, constituie infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, acţionând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, prin 2 (două) acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai - iunie 2017 (la datele de 05.04.2017 şi 16.05.2017), a deţinut, transportat, preluat, depozitat şi vândut cantitatea de 20.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 224.846 RON, constituie infracţiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.05.2017, acţionând împreună cu numiţii E., H. şi F., a preluat din imobilul situat în judeţul Galaţi - aparţinând numitului I. - deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de 30.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 337.170 RON, constituie infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările şi completările ulterioare (act material din data de 17.05.2017).

Fapta inculpatului A. care, în perioada martie - noiembrie 2017, acţionând împreună cu numiţii F., E. şi H., a derulat, fără autorizare, activităţi specifice culegerii de informaţii, supuse autorizării în condiţiile Legii nr. 51/1991, constând în localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin dispozitive tip GPS, instalate pe autovehiculele cu numerele de înmatriculare x, utilizat de numitul D., în perioada 28.03 - 10.04.2017 şi x - utilizat de numitul J., în perioada 14.11 - 19.11.2017, cu scopul de a sustrage cantităţile de ţigări de provenienţă Republica Moldova transportate de susnumiţi, precum şi cele depozitate în locaţiile din care aceştia achiziţionau ţigările, constituie infracţiunea de desfăşurare, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii supuse autorizării în condiţiile Legii nr. 51/1991, în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.06.2018, a deţinut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, judeţul Prahova, cantitatea de 40 pachete de ţigări de provenienţă din Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON, constituie infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu modificările şi completările ulterioare (act material din data de 17.06.2018).

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa penală nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2019, cu privire la inculpatul A., instanţa de fond a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. alin. art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. ref. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii, prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 8 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe s-au exercitat apeluri de către Ministerul Public, partea civilă şi de inculpaţi, printre care şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, au fost admise apelurile formulate de apelanţii inculpaţi K., A., E., H. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A., instanţa de apel a decis următoarele:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. de 8 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

- 5 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- 2 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

S-a înlăturat sporul de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunţată în cauză.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

A fost menţinută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului A..

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Au fost deduse din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. reţinerea din 18.06.2018 şi arestul la domiciliu de la 19.06.2018 la 14.11.2018.

În cauză, a fost emis mandatul de executare nr. x din 28.09.2020 de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza căruia inculpatul A. execută în prezent pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare dispusă în baza hotărârilor anterior menţionate.

La data de 18.05.2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2022, sesizarea formulată de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a solicitat ca, în baza art. 595 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, să se constate că în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a intervenit dezincriminarea.

Prin sentinţa penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a fost respinsă ca nefondată sesizarea formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din data de 17.06.2018, pentru care intimatul-condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, cu titlu preliminar, că prin sesizarea formulată la data de 18.05.2022 de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, s-a solicitat să se constate că a intervenit dezincriminarea în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, constând în accea că la data de 17.06.2018 a deţinut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, judeţul Prahova, cantitatea de 40 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON.

S-a apreciat că, în prezent, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fapta pentru care a fost condamnat A. nu mai constituie infracţiune.

S-a evidenţiat că, potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a sesizării întemeiate pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., aparţine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.

Au fost ataşate sesizării copia sentinţei penale nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, copia deciziei penale nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/28.09.2020 emis de Curtea de Apel Galaţi.

În urma analizei actelor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a considerat că se impune respingerea acestei sesizări.

În esenţă, s-a reţinut că prin Decizia nr. 176 din 24.03.2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, constatând că dispoziţiile acestui text de lege sunt neconstituţionale.

Curtea de Apel Ploieşti a menţionat că pentru a interveni dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislaţia penală în vigoare, ulterior intervenirii legii penale noi, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică. Or, s-a arătat că însăşi Curtea Constituţională a României, în considerentele deciziei în cauză (paragraful 29) a învederat că infracţiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României, este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

S-a mai arătat că în condiţiile în care în legislaţia penală română actuală tăinuirea este în continuare incriminată prin dispoziţiile art. 270 din C. pen., nu se poate susţine că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat intimatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciindu-se că singura modificare care s-ar mai putea aduce, în aceste condiţii, acestei soluţii de condamnare, ar fi întemeiată pe prev. art. 6 din C. pen. şi ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din C. pen., în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăşi acest maxim. Însă, s-a menţionat că în cazul de faţă maximul special de 5 ani închisoare nu este depăşit.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul intimat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data 28.06.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 18.10.2022, care a fost preschimbat prin rezoluţia din data de 07.09.2022, pentru termenul din data de 28.09.2022.

În cuprinsul contestaţiei depuse la dosar, contestatorul a criticat sentinţa, susţinând că se impunea admiterea sesizării Biroului de executări penale, ca fiind legală şi temeinică, invocând art. 4251 C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti, arătând că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti s-a format dosarul nr. x/2022, înregistrat însă de către contestator, ce are termen de judecată tocmai pentru a se analiza toate faptele supuse dezincriminării, nu doar fapta vizată de sesizarea Biroului de executări penale.

Examinând cauza în temeiul art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de condamnatul A., ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este supusă nu dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., pe care şi-a întemeiat contestatorul calea de atac, ci dispoziţiilor art. 395 alin. (7) din C. proc. pen., ce stabileşte că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Or, sesizarea Biroului de executări penale adresată primei instanţe a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. şi are ca obiect aplicarea legii de dezincriminare la o condamnare definitivă aflată în curs de executare.

Aşadar, motivul de contestaţie invocat în dezbateri, ce tinde la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. nu este incident în cauză. Oricum, în baza acestui temei, rejudecarea cauzei are loc doar atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea, motiv care nu a fost însă invocat de contestator.

Trecând la analiza sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că prin sesizarea Biroului de executări penale s-a solicitat instanţei de executare ca în temeiul art. 595 alin. (1) raportat la art. 4 din C. pen. să se constate dezincriminarea faptei condamnatului de a deţine 40 de pachete de ţigări fără timbru de acciză aplicat, de provenienţă din Republica Moldova, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, infracţiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 13/2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 253/28 septembrie 2020 a Înaltei Curţi.

Prin Decizia CCR nr. 651/2018, publicată în M. Of. nr. 1083/20 decembrie 2018, s-a constat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare a pedepsei.

Ca atare, în prezent, declararea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare are ca efect încetarea executării pedepsei aplicate în temeiul acestei norme.

Înalta Curte constată însă că în speţă nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul.

Este adevărat că prin Decizia CCR nr. 176/2022, publicată în M. Of. nr. 451 din 05 mai 2022, s-a constat că este neconstituţional art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

La data declarării neconstituţionalităţii sale, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 avea următorul conţinut:

Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Sub un alt aspect, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Potrivit art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, instanţa de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 4 din C. pen.

La rândul său, art. 4 din C. pen., referitor la aplicarea legii de dezincriminare, dispune că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepsei încetează prin intrarea în vigoare a noii legi.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de aplicare a C. pen. stabileşte pe cale legislativă modul corect de interpretare a textului menţionat din C. pen., arătând însă că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Pe cale de consecinţă, nici decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare nu se aplică, dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, chiar în Decizia prin care a constatat neconstituţionalitatea formei de atunci a infracţiunii de contrabandă asimilată, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunea de contrabandă incriminată prin art. 270 alin. (3) din Codul Vamal nu este altceva decât o infracţiune de tăinuire, bineînţeles dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale acesteia de către fapta concret comisă.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut(pct. 29) că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului, făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

În cuprinsul deciziei menţionate, instanţa supremă a caracterizat infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 ca fiind o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă.

Înalta Curte reţine că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către contestator, tăinuirea a fost incriminată prin art. 270 din C. pen., care dispune că primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din examinarea în concret a faptei contestatorului, astfel cum a fost reţinută prin sentinţa penală definitivă de condamnare, rezultă că inculpatul ştia că pachetele de ţigări proveneau din activitatea de contrabandă cu ţigări de provenienţă din Republica Moldova fără timbru de accizare, introduse ilegal pe teritoriul României prin punctele de trecere ale frontierei Leuşeni-Albiţa, Sculeni şi Oancea.

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul, constând în primirea şi deţinerea a 40 de pachete de ţigări fără timbru de acciză aplicat, de provenienţă din Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din săvârşirea faptei de contrabandă nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, care a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional, din moment ce fapta concretă comisă în concret corespunde normei de incriminare a infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 270 din C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2022.