Extradition to Poland upheld: EAW challenge dismissed as unfounded, surrender and 30-day arrest affirmed

Şedinţa publică din data de 08 septembrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30 martie 2022, de către autorităţile judiciare din Polonia - Tribunalul din Szczecin, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 august 2022 şi până la data de 21 septembrie 2022, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Polonia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa din data de 15 august 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2022, începând cu ora 21:50, iar, prin încheierea penală nr. 44/IP din 16.08.2022 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 16 august 2022 până la data de 30 august 2022, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1012 RON, a rămas în sarcina statului urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin sesizarea din 16 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanţei: semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengena - Biroul SIRENE Naţional din Polonia; copia mandatului european de arestare în limba poloneză şi engleză; procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 15 august 2022; procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor persoanei reţinute; fişa de cazier judiciar, procesul-verbal privind audierea şi identifiicarea prin videoconferinţă folosind aplicaţia B., procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate, formularul A al mandatului în limba engleză, solicitând instanţei să fixeze un termen de judecată de urgenţă pentru arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Prin încheierea nr. 44/IP din 16 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 16 august 2022, până la data de 30 august 2022, inclusiv, şi s-a amânat cauza în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare, tradus în limba română.

La data de 22 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, pe numele persoanei solicitate A., autorităţile judiciare poloneze au emis un mandat european de arestare, la data de 30 martie 2022, în vederea urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de încercarea de a obţine împrumutul în mod fraudulos, fraudă, obţinerea confirmării falsului în declaraţii în mod fraudulos, depunerea de declaraţii false, prevăzute şi pedepsite de art. 297 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 13 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 286 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 272 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 233 § 1 şi 6 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 11 § 2 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 12 § 1 din C. pen. polonez.

Astfel, în conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut, în esenţă, că începând cu data de 22 septembrie 2020 şi până la 24 septembrie 2020 în Szczecin, la un scurt interval de timp, realizând o intenţie stabilită anterior, cu scopul de a obţine un folos patrimonial, la data de 22 septembrie 2020, în Szczecin, prin inducerea frauduloasă în eroare a funcţionarului public, respectiv a funcţionarului Oficiului Municipal din Szczecin, în privinţa desfăşurării activităţii economice înaintea datei de 01 aprilie 2020, respectiv din data de 16 decembrie 2019, cu privire la desfăşurarea actuală a activităţii economice, cu privire la titlul de proprietate asupra bunurilor imobile ale căror adrese sunt înscrise în Evidenţa Centrală a Activităţii Economice [CEiDG], şi anume a spaţiului de pe strada x, iar declaraţia falsă în cadrul menţionat a fost depusă în condiţiile legii din data de 06 martie 2018 cu privire la Evidenţa Centrală a Activităţii Economice [CEiDG] şi Punctul de Informare pentru Antreprenor, care prevede în art. 7 paragraful 2 posibilitatea de a primi declaraţia sub sancţiunea responsabilităţii penale, în legătură cu depunerea la Oficiul Municipal din Szczecin a cererii de înscriere a datelor, a obţinut în mod fraudulos o declaraţie falsă sub formă de înregistrare în Evidenţa Centrală a Activităţii Economice [CEiDG] cu nr. de înregistrare în Registrul Antreprenorilor REGON în privinţa desfăşurării activităţii economice sub denumirea "A.".

Ulterior, la data de 24 septembrie 2020, a depus la Oficiul de Poviat de Ocupare a Forţei de Muncă din Szczecin, în scopul de a obţine de la Fondul pentru Ocuparea Forţei de Muncă un folos patrimonial sub formă de împrumut pentru micro-antreprenori în cuantum de 5.000 PLN pentru a acoperi costurile curente ale desfăşurării activităţii economice, în temeiul art. 15 zzd al Legii din data de 02 martie 2020 cu privire la soluţiile extraordinare legate de prevenirea şi lupta împotriva bolii COVID-19, a altor boli contagioase şi crizelor provocate prin acestea (M.O. din 2020, poz. 374 cu modificările ulterioare), cererea cu privire la acordarea unui împrumut, formularul cu privire la informaţiile necesare pentru solicitarea ajutorului public în legătură cu prevenirea şi lupta împotriva bolii COVID -19 şi a efectelor acesteia, respectiv documentele care includ declaraţii false în scris cu privire la circumstanţele care au o importanţă esenţială pentru obţinerea sprijinului financiar sus-menţionat, şi care declară că activitatea economică a fost desfăşurată înaintea datei de 01 aprilie 2020, că înaintea datei menţionate a folosit contul bancar 42 1050 1559 1000 0097 3364 1618 în cadrul activităţii economice desfăşurate, că activitatea economică era desfăşurată la momentul respectiv, indicând ca adresă a sediului str. x 16, şi prin cele de mai sus a încercat să conducă Trezoreria de Stat la gestionarea nefavorabilă a bunurilor, respectiv a sumei sus-menţionate, inducându-l în eroare pe funcţionarul Oficiului de Proviat de Ocupare a Forţei de Muncă din Szczecin cu privire la faptul că acesta îndeplineşte condiţiile necesare pentru obţinerea împrumutului în temeiul reglementării juridice menţionate mai sus, însă nu şi-a atins scopul propus datorită faptului că angajaţii Oficiului de Ocupare a Forţei de Muncă din Szczecin au verificat datele, acţionând prin cele de mai sus în detrimentul Trezoreriei de Stat.

Instanţa de fond a mai arătat că persoana solicitată A. a fost identificată de procuror în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal identificare şi ascultare, din data de 15 august 2022, persoanei solicitate fiindu-i, totodată, aduse la cunoştinţă motivele reţinerii, precum şi faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Procedând la verificarea mandatului european de arestare prin prisma dispoziţiilor art. 84 şi art. 97 şi urm. din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a constatat că infracţiunile care fac obiectul mandatului fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost indicat actul în baza căruia a fost emis, respectiv mandatul naţional de arestare emis de Judecătoria Szczecin, secţia a VI-a penală la data de 17 ianuarie 2022, în dosarul nr. x şi hotărârea emisă în dosarul nr. x, secţia Teritorială pentru voievodatul Pomerania Occidentală a Departamentului de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi a Corupţiei a Parchetului Naţional Szczecin.

Astfel, s-a constatat că, mandatul european de arestare a fost emis de un judecător, fiind astfel respectate exigenţele stabilite prin Hotărârea din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) şi PI (C-82/19 PPU) şi prin Hotărârea din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-509/18 cu privire la condiţia ca mandatul să fie emis de o "autoritate judiciară" în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.

Conform Hotărârii din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-509/18, s-a arătat că, atunci când dreptul statului membru emitent atribuie competenţa de a emite un mandat european de arestare unei autorităţi care, deşi participă la administrarea justiţiei acestui stat membru, nu este ea însăşi o instanţă judecătorească, decizia de a emite un asemenea mandat de arestare şi în special caracterul proporţional al unei astfel de decizii trebuie să poată fi supuse, în statul membru menţionat, unei căi de atac jurisdicţionale care îndeplineşte pe deplin cerinţele inerente unei protecţii jurisdicţionale efective.

Conform Hotărârii din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) şi PI (C-82/19 PPU), noţiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că nu vizează parchetele dintr-un stat membru care sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucţiuni individuale din partea puterii executive, cum este un ministru al justiţiei, în cadrul adoptării unei decizii referitoare la emiterea unui mandat european de arestare.

Totodată, s-a reţinut, contrar susţinerilor apărării, că îndeplinirea, ulterior, pronunţării hotărârii de arestare de către judecătorul din cadrul autorităţii judiciare poloneze competente, a unor proceduri administrative de căutare şi punere în executare a deciziei de arestare, de constatare a imposibilităţii reţinerii persoanei solicitate ca urmare a părăsirii teritoriului polonez (aspecte rezultate din chiar cuprinsul datelor prezentate la capitolul F a mandatului european de arestare) şi, drept consecinţă, de emitere a mandatului european de arestare (de către judecătorul din cadrul Tribunalului din Szczecin) şi de introducere a semnalării în Sistemul de Informaţii Schengen, nu este în măsură să determine neîndeplinirea condiţiei de mai sus, rezultată din Hotărârea din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) şi PI (C-82/19 PPU) şi din Hotărârea din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-509/18.

De asemenea, contrar aceloraşi apărări, s-a arătat că procedurile judiciare şi administrative specifice demarate în cazul existenţei unui mandat de arestare naţional, imposibil de pus în executare ca urmare a sustragerii persoanei prevăzute în mandat/părăsirii teritoriului statului emitent al mandatului de arestare, nu sunt în măsură să încalce principiului ne bis in idem, nepunându-se nici problema ca astfel de proceduri administrative să reprezinte "hotărâri definitive" distincte, nici problema existenţei, astfel cum prevede art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr 302/2004 rep., vreunei hotărâri definitive pronunţate de autoritatea judiciară română, care să vizeze aceleaşi fapte.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate şi nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile poloneze.

Faţă de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predată către autorităţile judiciare poloneze, motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă de ancheta efectuată în Polonia şi nu ar fi comis faptele de care este acuzată, curtea de apel a arătat că lipsa consimţământului la predare nu constituie o împrejurare de natură să conducă la respingerea cererii formulate, câtă vreme nu se regăseşte între cazurile de refuz al executării unui mandat de arestare.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate şi nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile poloneze.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi, în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de predare formulată de autorităţile judiciare poloneze.

Astfel, s-a arătat, în esenţă, că solicitarea autorităţilor judiciare din Polonia încalcă pe de o parte, principiul ne bis in idem, iar, pe de altă parte, criteriul protecţiei jurisdicţionale efective de care trebuie să beneficieze persoana solicitată.

Sub acest aspect, făcând trimitere la Hotărârea nr. 648/2020 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din cuprinsul Deciziei Cadru JAI 584/2022, astfel cum a fost modificată prin Decizia Cadru JAI nr. 2009/299, s-a menţionat că, în speţă, nu a fost îndeplinit criteriul protecţiei jurisdicţionale efective, în condiţiile în care, actele judiciare nu pot face obiectul unui control juridsdicţional în statul membru emitent, anterior predării persoanei solicitate de către statul de executare.

Totodată, s-a arătat că, fapta pentru care este cercetată persoana solicitată în statul emitent nu este descrisă corect, în cauză, neexistând nicio probă relevantă din care să rezulte cu exactitate identitatea persoanei solicitate.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.

La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 30 martie 2022 de autorităţile judiciare din Polonia - Tribunalul din Szczecin, în dosarul de referinţă nr. x, că a fost întocmit un mandat naţional de arestare emis în baza hotărârii pronunţate de Judecătoria Szczecin, secţia a VI-a penală, la data de 17 ianuarie 2022, în dosarul nr. x prin care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., precum şi a hotărârii emise în dosarul nr. x, secţia Teritorială pentru voievodatul Pomerania Occidentală a Departamentului de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi a Corupţiei a Parchetului Naţional Szczecin, în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de încercarea de a obţine împrumutul în mod fraudulos, fraudă, obţinerea confirmării falsului în declaraţii în mod fraudulos, depunerea de declaraţii false.

Ca atare, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 16 august 2022, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, necontestându-şi, totodată, identitatea (dosar inst. fond).

De altfel, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzaţiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent.

Deopotrivă, în deplin acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că, îndeplinirea, ulterior pronunţării hotărârii de arestare de către autorităţile judiciare poloneze, a unor proceduri administrative de căutare şi punere în executare a deciziei de arestare, de constatare a imposibilităţii reţinerii persoanei solicitate ca urmare a părăsirii teritoriului polonez, de emitere a mandatului european de arestare, precum şi de introducere a semnalării în Sistemul de Informaţii Schengen, nu este în măsură să determine neîndeplinirea criteriului protecţiei jurisdicţionale efective de care trebuie să beneficieze persoana solicitată.

Totodată, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că procedurile judiciare şi administrative demarate ca urmare a imposibilităţii punerii în executare a mandatului naţional de arestare, generată de sustragerea persoanei urmărite, nu sunt în măsură să încalce principiului ne bis in idem.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare poloneze cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată se află în culpă procesuală şi va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 septembrie 2022.