Negative conflict of jurisdiction for challenging a complex closure order spanning offenses under appellate and trial court competence

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 23 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 50 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii împotriva dispoziţiilor de clasare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a reţinut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2021, la data de 11.05.2021, petenţii A. şi B. au solicitat judecătorului de cameră preliminară ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei de clasare 26.06.2020, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, modificată prin ordonanţa procurorului ierarhic superior nr. 70/II-2/14.04.2021.

În motivarea cererii, petenţii au criticat, în esenţă, caracterul efectiv al anchetei desfăşurate, care nu a fost aptă a duce la descoperirea şi probarea în mod corespunzător a faptelor sesizate, pentru a fi dispusă o soluţie legală şi temeinică.

La termenul din 27.05.2022, petenţii şi-au precizat cererea, în sensul că înţeleg a ataca toate dispoziţiile de clasare din ordonanţă, motiv pentru care tribunalul a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În speţă, prin ordonanţa nr. 2122/D/P/2021, din data de 26.06.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus:

- clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii, în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen., a infracţiunii de acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prevăzută de art. 397 alin. (2) din C. pen.

- clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii de către suspecţii maior C. (CNP x), comisar şef de politie D. (CNP x), colonel E. (CNP x) şi colonel F. (CNP x) a infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raporatat la art. 321 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt reţinute în cuprinsul ordonanţei de continuare a urmăririi penale nr. 18/D/2018 din 20.09.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare (analiză efectuată la pag. 117-124);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. şi participaţie improprie la uz de fals, prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., raportat la stările de fapt reţinute în cuprinsul ordonanţei nr. 18/D/2018, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, prin care la data de 12.09.2018 a dispus extinderea urmăririi penale (analiză efectuată la pag. 113-117);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale la data de 23.04.2019, prin ordonanţa nr. 18/D/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare (analiză efectuată la pag. 124-126);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., raportat la stările de fapt reţinute în cuprinsul ordonanţelor nr. 18/P/2018 din 27.08.2018 şi 11.09.2018 ale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale (analiză efectuată la pag. 228-232);

- restituirea către G. a terminalului mobil marca x, seria x nr. x, respectiv către D., a terminalului mobil marca x, seria x nr. x;

- declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 296, art. 297 şi art. 298 din C. pen., constând în aceea că "în data de 10.08.2018, începând cu ora 18:00, cu ocazia mitingului organizat în zona Piaţa Victoriei din municipiul Bucureşti, au avut loc incidente violente în care au fost implicate forţele de ordine din cadrul Jandarmeriei Române, în urma cărora a rezultat rânirea mai multor persoane", în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competenţa de judecare în primă instanţa a infracţiunilor prevăzute de art. 394-397, 399-412 şi 438-445 din C. pen. aparţine curţilor de apel.

Astfel, având în vedere că ordonanţa de clasare atacată priveşte şi infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prevăzută de art. 397 alin. (2) din C. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în baza art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerii aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 159/F din 20 octombrie 2022, pronunţată în acelaşi dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerilor formulate de petenţii A. şi B. în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a apreciat însă că raţionamentul judecătorului de la tribunal este eronat, întrucât porneşte de la o premisă greşită, în condiţiile în care soluţia de clasare cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 397 alin. (2) din C. pen. nu face obiectul cauzei, judecătorul fiind învestit prin plângere să soluţioneze cauza doar în raport de intimaţii F., E. şi C. şi D. şi de pretinsele infracţiuni săvârşite de aceştia.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a observat că petenţii A. şi B. au formulat plângere cu privire la soluţia de clasare a cauzei sub aspectul săvârşirii de către suspecţii maior C., comisar şef de politie D., colonel E. şi colonel F. a infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt reţinute în cuprinsul ordonanţei de continuare a urmăririi penale nr. 18/D/2018 din 20.09.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

Soluţia menţionată a fost adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin ordonanţa nr. 2122/D/P/2019 din 26.06.2020, act ce prezintă însă un caracter complex, vizând mai multe fapte şi persoane.

După cum a precizat şi oral în şedinţa din camera de consiliu avocatul ales al petenţilor, plângerea formulată de către aceştia vizează strict infracţiuni pretins comise de către intimaţii F., E., C. şi D., respectiv infracţiunile menţionate mai sus. Împrejurarea că petenţii, în motivarea plângerilor adresate judecătorului, a arătat că una dintre critici se raportează la pretinsa implicare în comiterea infracţiunilor şi a altor persoane, faţă de care nu s-a adoptat o soluţie de clasare, constituie aspecte de fond, ce nu au relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei materiale de judecare a cauzei.

Mai mult, soluţia de clasare cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen. rap.la art. 397 alin. (2) din C. pen. (tentativă la acţiuni împotriva ordinii constituţionale) a fost dispusă de procuror in rem, fiind analizată posibila comitere a infracţiunii de către participanţii la mitingul de la data de 10.08.2018 din Piaţa Victoriei, Bucureşti (între aceştia fiind şi petenţii), iar nu de către reprezentanţii forţelor de ordine (respectiv, intimaţii din prezenta cauză).

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti pentru următoarele considerente:

În cauza de faţă petenţii A. şi B. au formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare din data de 26.06.2020, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, modificată prin ordonanţa procurorului ierarhic superior nr. 70/II-2/14.04.2021.

Prealabil, se constată că prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, având ca obiect conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală şi Tribunalul Bucureşti, în cauza privind pe petentul H., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a tranşat definitiv faptul că, atâta vreme cât soluţia cu privire la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen. (care atrage competenţa Curţii de apel în ceea ce priveşte soluţionarea plângerii referitoare la această faptă penală) nu a rămas definitivă pentru motivul că s-a admis o plângere împotriva aceleiaşi ordonanţe formulată de un alt petent din cauză. În considerentele acelei hotărâri s-a reţinut că încheierea de cameră de consiliu din data de 16.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a rămas definitivă numai în privinţa petentului I. care a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 2122/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Cu toate acestea, s-a apreciat că o hotărâre pronunţată de o instanţă în cadrul procedurii reglementate de art. 340 C. proc. pen. nu este o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, astfel că nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, un alt petent ar avea dreptul de a formula plângere, conform art. 340 C. proc. pen., urmând ca judecătorul de cameră preliminară să o evalueze în funcţie de particularităţile cauzei şi susţinerile fiecărei persoane în parte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează, printre altele, conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună celor aflate în conflict.

În condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară tuturor celorlalte instanţe judecătoreşti din România, hotărârea acesteia prin care trimite o cauză spre competentă soluţionare la o altă instanţă reprezintă atât declinator de competenţă, cât şi regulator de competenţă. Prin urmare, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza spre soluţionare, care nu are dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, cu excepţia cazului în care din cercetarea judecătorească rezultă elemente noi care atrag competenţa altei instanţe, situaţie care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Totodată, se observă că reglementând autoritatea de lucru judecat, dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi Cod, stipulează în sensul că aceasta se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât şi asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaşte autoritatea de lucru, alături de dispozitiv, şi considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând a fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluţie în prezenta cauză, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia în prima cauză prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Or, dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.), prevăd că hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

În plus, se observă că petenţii, în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, au precizat faptul că înţeleg să atace ordonanţa cu privire la toate infracţiunile pentru care s-a dispus clasarea, acest lucru însemnând inclusiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen., care atrage competenţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, precizare, care, de altfel, nu a fost retractată la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020.

Aşadar, neapărând elemente noi care să atragă o modificare a competenţei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.