Competence conflict over review of criminal dismissal in mixed military-civilian cases

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 55 din 14.04.2021, Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti, excepţie invocată de petenta A..

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii petentei A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 06.11.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a prim-procurorului militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Giurgiu.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în dosarul penal nr. x/2020 s-a efectuat urmărirea penală in rem de către procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, urmare a plângerii numitei A. împotriva numitului B., la data reclamării faptelor, colonel în cadrul DGIPI şi a agenţilor de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de instigare la săvârşirea infracţiunii de de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi de divulgare de informaţii secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. . (1) C. pen.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (5) C. proc. pen. (cu denumirea marginală Competenţa procurorului), procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44 C. proc. pen.

În acest sens, s-a apreciat că legiuitorul noului C. proc. pen. a regândit competenţa instanţelor militare, doar pe două paliere, în sensul reglementării competenţei tribunalului militar - cu rang de tribunal - şi a curţii militare de apel. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 37 C. proc. pen. (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; (2) Tribunalul militar soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti a apreciat că, în mod legal, procurorul militar a efectuat urmărirea penală cu privire la faptele pretins săvârşite de către B., la data reclamării faptelor colonel în cadrul DGIPI şi a agenţilor de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana, unul dintre aceştia având calitatea de militar.

Tot astfel, a opinat că, în mod legal, în cadrul procedurii de control pe cale ierarhică, declanşată, potrivit art. 339 C. proc. pen., în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a soluţionat plângerea petentei A. împotriva ordonanţei din 06.11.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020, prin care procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a dispus clasarea cauzei privind plângerea numitei A. depusă împotriva col. B. din cadrul DGIPI şi a agenţilor de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana.

Totodată, s-a reţinut că, spre deosebire de competenţa procurorului militar, competenţa instanţei cu privire la cauzele în care există participanţi civili la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, se determină potrivit art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., context în care s-a apreciat că, în speţă infracţiunile pretins săvârşite de către B., la data reclamării faptelor, colonel în cadrul DGIPI şi a agenţilor de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana sunt de competenţa unei instanţe civile, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Prin încheierea din 01.02.2022, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 47 alin. (4) C. proc. pen., art. 48 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi după calitatea persoanei ridicată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. şi intimaţii C., D., E. şi B., având ca obiect plângere împotriva ordonanţei procurorului, în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu a reţinut, în esenţă, că unul dintre intimaţii din cauză şi anume B. la data reclamării faptelor de către petenta A., era cadru militar activ în cadrul DGIPI, cu grad de colonel, motiv pentru care plângerea petentei a şi fost soluţionată de către procuror militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

Judecătorul de cameră preliminară, examinând dispoziţiile art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., invocate drept temei al declinării competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 06.11.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a Primului Procuror Militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în favoarea Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul Giurgiu, a reţinut că dispoziţiile invocate stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti în caz de reunire a cauzelor în care competenţa ar aparţine şi unei instanţe militare.

Or, în speţă judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., invocate drept temei al declinării soluţionării plângerii petentei A., întrucât nu se pune problema reunirii unor cauze aflate în procedura de judecată pentru a stabili instanţa competentă să soluţioneze cauza, ci, în procedura de soluţionare a unei plângeri împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Reţinând că, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că instanţa competentă în soluţionarea plângerii formulate de petenta A. este Tribunalul Militar Bucureşti.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Giurgiu şi Tribunalul Militar Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta A., constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei din 06.11.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020, prin care procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a dispus clasarea cauzei cu privire la col. B. din cadrul DGIPI şi a agenţilor de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de instigare la săvârşirea infracţiunii de de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi de divulgare de informaţii secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. . (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate conform art. 336 - art. 339 C. proc. pen., împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă,

Totodată, conform dispoziţiilor art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari, până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Ca urmare, legiuitorul a stipulat în mod expres şi fără echivoc faptul că, tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel, respectiv, atât infracţiunile comise în legătură cu serviciul, cât şi cele comise în afara serviciului.

Conform prevederilor art. 56 alin. (5) C. proc. pen., procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor, efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44 C. proc. pen.

Aşadar, dispoziţiile art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen. stabilesc în mod clar că, dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile, iar dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad potrivit art. 41 şi art. 42 C. proc. pen.

Din analiza actelor dosarului se constată că intimatul B. avea calitatea de colonel în cadrul DGIPI la data reclamării faptelor, fiind singura parte cu o calitate specială ce ar fi putut atrage competenţa instanţei militare.

Cu toate acestea, având în vedere că ceilalţi intimaţi, respectiv agenţii de poliţie C., D. şi E. din cadrul Poliţiei Municipiului Giurgiu, secţia 2 Poliţie Rurală Comana nu au nicio calitate de natură a atrage competenţa instanţei militare, Înalta Curte constată că în cauză competentă a soluţiona cauza este instanţa civilă, respectiv Tribunalul Giurgiu, în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care stabilesc infrancţiunile ce se judecă în primă instanţă de către tribunal.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a plângerii petentei A. împotriva soluţiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a prim-procurorului militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu.

Înalta Curte nu poate reţine opinia exprimată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu în sensul că, în cauză, dispoziţiile art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen. sunt aplicabile doar în situaţia reunirii unor cauze aflate în procedura de judecată pentru a stabili instanţa competentă să soluţioneze cauza, nu şi în procedura de soluţionare a unei plângeri împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, întrucât, astfel cum s-a arătat în precedent, ulterior efectuării urmăririi penale de către parchetul militar în condiţiile art. 56 alin. (5) C. proc. pen., sesizarea instanţei competente se stabileşte potrivit art. 44 C. proc. pen.

În consecinţă, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2022.