Typicity of extortion and moral complicity in threats to report illegal financial activities and cause physical intimidation

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1256 din data de 23.06.2021 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2019, în baza art. 351 C. pen. a fost condamnată inculpata A., născută la data de 21.09.1979, în mun. Arad, cetăţean român, necăsătorită, fără antecedente penale, studii superioare, administrator la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de camătă.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a administra societăţii comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a administra societăţi comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 207 alin. (1) şi (2) raportat la alin. (3) din C. pen., cu aplicarea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., şi totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs real de infracţiuni) a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a aplicat inculpatei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, inculpata A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a administra societăţi comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi şi dreptul de a administra societăţi comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 207 alin. (1) raportat la alin. (3) din C. pen., cu aplicarea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. , la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului C., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 269 C. pen., a fost condamnată inculpata D. , pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) şi (2) raportat la alin. (3) C. pen. cu aplicarea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (cele două infracţiuni comise se află în concurs real) a condamnat inculpata D., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de şantaj, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 4 (patru) luni închisoare, o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, inculpata D. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 raportat la art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. şi care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penală.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpata D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, judeţul Arad pe o perioadă de 100 de zile, în funcţie de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probaţiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei D. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 269 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., consilier service la S.C. F. S.R.L., stagiu militar nesatisfăcut, cetăţean român, fără antecedente penale, pentru săvârşirea a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, la pedeapsa de 1 (an) închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. şi care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penală.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul E. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a impus inculpatului E. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, judeţul Arad pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în funcţie de posibilităţile concrete de executare existentă la nivelul Serviciului de probaţiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului E. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă G., având domiciliul în Mun. Arad, str. x, jud. Arad, cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj şi a obligat inculpaţii A., C. şi D., în solidar, la plata sumei de 20.000 de euro la curs BNR/data plăţii efective, reprezentând daune morale aferente infracţiunii de şantaj şi a respins în rest acţiunea civilă exercitată ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 249, art. 397 alin. (2) şi 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa din oficiu a instituit măsuri asigurătorii pe toate bunurile mobile şi imobile a inculpaţilor A., C. şi D., în limita sumei de 20.000 de euro/curs BNR, măsura asigurătorie urmând a fi pusă în executare în condiţiile art. 370 alin. (3), art. 581 C. proc. pen., art. 7 lit. e) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 reactualizată, de către orice executor judecătoresc învestit de partea civilă G. în condiţiile legii, executor judecătoresc care va putea identifica şi evalua bunurile supuse sechestrului în condiţiile art. 252 C. proc. pen.

În conformitate art. 397 alin. (4) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 294.000 de mii euro de la inculpata A., reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiuni de camătă prevăzută de art. 351 C. pen.

În conformitate cu art. 250, art. 393 alin. (3), art. 397 şi 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa din oficiu a instituit măsuri asigurătorii pe toate bunurile mobile şi imobile a inculpatei A., în limita sumei de 294.000 de mii euro.

În conformitate cu art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei A., perioada reţinerii şi a arestării preventive din data de 18.11.2019 - până la data de 11.03.2020, constatând faptul că inculpata din data de 11.03.2020-16.07.2020 s-a aflat sub control judiciar.

În conformitate cu art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C. perioada reţinerii şi a arestării preventive din data de 18.11.2019 - până la data de 11.03.2020, constatând faptul că inculpatul din data de 11.03.2020-16.07.2020 s-a aflat sub control judiciar.

A constatat faptul că inculpata D. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 18.11.2019 -25.11.2019, a fost arestată la domiciliu în perioada 25.11.2019-03.02.2020, iar în perioada 03.02.2020-15.06.2020 s-a aflat sub control judiciar.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpaţii A., C., D. şi E. la plata sumei de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, sumă care cuprinde şi cheltuielile ocazionate în cursul urmăririi penale.

Împotriva sentinţei penale nr. 1256 din data de 23.06.2021, pronunţate de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2019, au declarat apel inculpaţii A., C., D. şi E., partea civilă G. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

Prin decizia penală nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E., împotriva sentinţei penale nr. 1256 din data de 12 iunie 2021 pronunţate de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, inculpaţii A., C. şi D. şi partea civilă G., împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

1. Cu privire la inculpata A.:

S-a redus pedeapsa aplicată prin sentinţă inculpatei A. de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 C. pen.

S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatei pe lângă infracţiunea de camătă, prev. de art. 351 C. pen. şi s-au menţinut pedepsele complementare aplicate inculpatei A. pe lângă infracţiunea de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a menţinut pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei A. prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă infracţiunea de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei prin prezenta decizie, în pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare în regim privativ de libertate.

S-au menţinut pedepsele complementare aplicate inculpatei A. pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei A., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a administra societăţi comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata în săvârşirea infracţiunii, de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

2. S-a redus pedeapsa aplicată prin sentinţă inculpatului C. de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului C. prin sentinţă.

3. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a achitat inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatei D. prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la şantaj, prev. de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, judeţul Arad pe o perioadă de 80 de zile, în funcţie de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probaţiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei D. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatei D., perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu din data de 18.11.2019 până în 03.02.2019.

4. S-au menţinut dispoziţiile din sentinţă privind obligarea în solidar a inculpaţilor A., C. şi D. la plata sumei de 20.000 euro, reprezentând daune morale, acordate părţii civile G. ca urmare a săvârşirii infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 1357 şi urm. C. civ., art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., a obligat inculpata A. la plata către partea civilă G., a sumei de 295.000 euro, reprezentând daune materiale constând în dobânda încasată nelegal de inculpată.

S-au înlăturat din sentinţă dispoziţiile privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei A., în limita sumei de 294.000 euro pentru care s-a dispus confiscarea specială.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat inculpatul E. la 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale au formulat cereri de recurs în casaţie recurentele D. şi A., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2019

Prin cererile de recurs în casaţie, recurentele D. şi A. au susţinut admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, în temeiul art. 440 din C. proc. pen.

Au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta A. a arătat că nu a intenţionat să exercite ameninţări la adresa persoanei vătămate G., astfel cum rezultă şi din înregistrarea depusă la dosar în format audio, cât şi transcrisă care contrazic declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorei H. că ar fi ameninţat că sesizează ANAF şi Poliţia judiciară.

Mai mult, a considerat că divulgarea către autorităţile fiscale a unor activităţi ilegale ale societăţii I. ar fi putut să se răsfrângă asupra societăţii comerciale, persoană juridică distinctă de persoana vătămată. Or, potrivit art. 207 alin. (2) şi (3) C. pen., în cazul specific al infracţiunii de şantaj, fapta compromiţătoare cu privire la care se ameninţă că va fi divulgată trebuie să privească exclusiv persoana fizică ameninţată ori un membru de familie al acesteia, nefiind permisă extinderea sferei normei de incriminare la oricare alte persoane fizice sau juridice.

S-a precizat că divulgarea săvârşirii unor fapte de natură penală ori a unor nereguli cu caracter fiscal nu poate fi privită ca o ameninţare menită să afecteze onoarea sau reputaţia. Recurenta a apreciat că nu a ameninţat persoana vătămată cu săvârşirea unor infracţiuni împotriva acesteia sau a altei persoane şi nici cu săvârşirea unei fapte păgubitoare care să se răsfrângă asupra persoanei vătămate ori asupra unui membru de familie al acesteia.

Pe de altă parte, chiar şi în contextul afirmaţiei că va sesiza poliţia economică şi ANAF-ul pentru a verifica activitatea comercială a societăţii I. nu poate constitui obiectul infracţiunii de şantaj, având dreptul, cât şi obligaţia legală, ca cetăţean de a aduce la cunoştinţă organelor abilitate astfel de fapte.

În ceea ce priveşte condiţiile de tipicitate obiectivă a unei astfel de fapte infracţionale, s-a precizat că acestea impun ca ameninţarea să privească darea în vileag a unei fapte compromiţătoare, iar pe de altă parte caracterul compromiţător să fie raportat la însăşi persoana ameninţată ori la un membru de familie al acesteia.

De asemenea, s-a considerat că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate ca ameninţarea să privească darea în vileag a unei fapte degradante pentru persoana vătămată sau vreun membru de familie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie, înlăturarea actului material reţinut în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj pentru a face posibilă reducerea pedepsei pentru această infracţiune.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta D. a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. şi, pe fond, admiterea recursului în casaţie formulat, casarea în parte a hotărârii atacate şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi la 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea pentru săvârşirea, în calitate de complice, a infracţiunii de şantaj, prevăzută şi pedepsită de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ea nefiind tipică în raport de aceste texte de incriminare, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză.

De asemenea, a solicitat să se observe că fapta de şantaj, reţinută în sarcina sa, în calitate de complice, nu este prevăzută de legea penală, în sensul că aceasta nu este tipică.

În motivarea deciziei penale recurate, instanţa de apel a reţinut, cu majoritate, că latura obiectivă a infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii morale s-a realizat prin ajutorul moral pe care l-ar fi acordat inculpaţilor A. şi J., astfel:

i) Cunoscând activitatea infracţională a inculpatei A., respectiv faptul că aceasta a dat persoanei vătămate G., bani cu dobândă ilegal, fără să fie autorizată legal în acest sens, la începutul lunii octombrie 2019, i-a pus la dispoziţie telefonul mobil personal pentru a o putea suna pe persoana vătămată şi a continua să o constrângă moral, cu scopul de a o determina să-i plătească în continuare dobânda;

ii) în relaţia cu inculpata A., i-a oferit sprijin moral în hotărârea de a o constrânge pe persoana vătămată, a încurajat-o şi i-a oferit sugestii despre cum să o şantajeze;

iii) în relaţia cu inculpatul K., s-ar fi întâlnit cu acesta, l-ar fi sfătuit pe acesta dintâi (şi pe inculpata A.) cum ar trebui să procedeze pentru a nu fi prins în cazul în care realizează actele de constrângere, sugestia fiind ca acesta să se cazeze undeva în afara oraşului şi să pună pe altcineva să comită fapta, aspect pe care inculpatul l-a şi făcut.

Aşadar, recurenta a susţinut că singurele fapte care i-au fost imputate sunt reprezentate de conversaţiile telefonice din datele de 19.10.2019 şi 21.10.2019, astfel cum au fost redate în procesele-verbale întocmite în acest sens.

Imputându-i-se săvârşirea faptei în varianta complicităţii morale/intelectuale, rezultă că ar fi trebuit ca prin aceste acte să producă, aşa cum a arătat, "efecte asupra psihicului infractorului, prin întărirea sau întreţinerea intenţiei de a comite fapta prevăzută de legea penală". Totodată, pentru a se fi ajuns la aceste efecte, erau necesare îndeplinirea condiţiilor pentru reţinerea participaţiei penale (proprii) a complicităţii la comiterea unei infracţiuni:

- săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de o altă persoană în calitate de autor;

- săvârşirea de către complice a unor acte de înlesnire/ajutor la comiterea faptei de către autor;

- contribuţia complicelui să fi folosit efectiv autorului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

- actul de complicitate să fi fost efectuat cu intenţie.

Or, s-a arătat că aceste acte au fost efectuate ulterior datei de 10/11.10.2019, atunci când a fost distrus geamul întreprinderii persoanei vătămate în scop de transmitere a unui mesaj în vederea constrângerii la care aceasta ar fi fost supusă, ceea ce denotă o rezoluţie infracţională consolidată prin actul material al acestei distrugeri.

S-a precizat că rezoluţia infracţională nu numai că exista la data de 10/11.10.2019 conform descrierii faptelor, dar a şi fost pusă în executare, ceea ce face ca actul de înlesnire/ajutor pentru această infracţiune să fie inexistent.

Recurenta a apreciat că în niciuna dintre cele 2 (două) convorbiri nu este întrunită condiţia săvârşirii de către complice a unor acte de înlesnire la comiterea unei fapte pentru care rezoluţia infracţională deja exista, respectiv condiţia contribuţiei efective a complicelui la săvârşirea faptei.

În ceea ce priveşte discuţia referitoare la maşinile care au fost incendiate pe raza mun. Arad, pe lângă împrejurarea că susţinerile erau referitoare la o serie de fapte care au avut loc în trecut, anterior acelei discuţii, în cauză nu a existat nicio acţiune de distrugere a vreunei maşini prin incendiere, ceea ce denotă neîndeplinirea condiţiei privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de o altă persoană în calitate de autor pentru a fi atrasă răspunderea penală.

Activitatea complicelui poate interveni atât în faza actelor de pregătire, cât şi concomitent cu actele de executare. În schimb, nu se poate vorbi de complicitate ulterior momentului consumării (...) infracţiunii.

S-a concluzionat din analiza tuturor convorbirilor telefonice transcrise şi depuse la dosarul cauzei că toate discuţiile cu inculpata A. s-au circumscris unei sfere ce caracteriza, mai degrabă, o relaţie de prietenie căreia nu i se puteau conferi conotaţii penale, mai ales în condiţiile în care se reţine că aceste convorbiri au fost redate şi analizate în mod fragmentat (cu precădere discuţia din 21.10.2019).

De asemenea, din analiza probatoriului existent la dosar, a rezultat că persoana vătămată însăşi nu a relatat în mod specific existenţa unei convorbiri cu caracter constrângător de pe telefonul inculpatei D., cu precizarea că din cuprinsul declaraţiilor persoanei vătămate reiese că ameninţările nu au fost adresate prin telefon, ci în mod direct de către A., la sediul firmei, respectiv indirect, prin actele realizate de inculpatul Stăniş (spargerea geamului de la magazin, lăsarea unei jerbe în faţa sediului firmei).

Conchizând, în opinie separată, Curtea a apreciat în mod corect că nu puteau constitui acte de complicitate morală faptul că şi-a exprimat opinia atunci când a fost informată despre activităţile inculpatei A. de către aceasta din urmă, că niciuna din convorbiri nu reliefa că a susţinut demersul infracţional al autorilor, nerezultând în niciun mod că i-a îndrumat pe inculpaţi sau le-a susţinut în concret planul infracţional în a o şantaja pe persoana vătămată, motiv pentru care a considerat că se impunea achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate (morală) la şantaj în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., consecinţa acestei soluţii fiind lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile, precum şi înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare către stat.

De altfel, a apreciat că nici celelalte condiţii care atrăgeau reţinerea participaţiei penale a complicităţii nu au fost îndeplinite în speţă, sens în care a considerat că fapta nu este una tipică, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie pe prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 8 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurentele D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de recurentele D. şi A. îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., recursurile în casaţie urmând a fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciindu-se că aspectele invocate de recurente, referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nu întruneşte cerinţele laturii obiective a infracţiunii de şantaj şi care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracţiunii.

De asemenea, s-a făcut precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casaţie dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă, verificarea existenţei ori a suficienţei probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de şantaj, situaţia de fapt ori încadrarea juridică, fiind aspecte ce ţin de temeinicie şi nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casaţie, prin prisma cazului invocat şi nici a celorlalte cazuri expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Examinând recursurile în casaţie formulate de recurentele D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se regăseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentele D. şi A. referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nu întruneşte cerinţele laturii obiective a infracţiunii de şantaj şi care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracţiunii, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată. Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reţinute în sarcina recurentele D. şi A., pentru care prin decizia penală pronunţată de instanţa de apel s-a dispus soluţia definitivă de condamnare pentru infracţiunea de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen. (reţinute în sarcina inculpatei A.) şi complicitate la infracţiunea de şantaj, prev. de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen. (reţinută în sarcina inculpatei D.), întruneşte elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondenţă între faptele săvârşite şi configurarea legală a infracţiunilor.

Potrivit art. 207 alin. (1) C. pen., infracţiunea de şantaj în varianta tip, constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

Infracţiunea prezintă o varianta agravată în alin. (3), dacă faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Potrivit art. 77 lit. a) C. pen., constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În varianta tip, elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Acţiunea de constrângere se poate săvârşi prin exercitarea oricăror acte de violenţă fizică împotriva unei persoane, în limitele prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., şi prin ameninţare, care constă în săvârşirea de acte care sunt de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său ori al unei persoane de care este legată afectiv.

În varianta asimilată, constrângerea se realizează numai prin ameninţare cu darea în vileag a unei fapte adevărate sau imaginare. "Prin constrângere se înţelege determinarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva împotriva voinţei sale. Infracţiunea vizează libertatea persoanei, mai exact libertatea de ordin moral a persoanei, pentru că aceasta nu presupune o privare de libertate, în sens fizic, constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracţiunii de şantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l determina să acţioneze conform conduitei prevăzute în dispoziţia normei de incriminare. În cazul constrângerii fizice, aceasta poate fi exercitată, în mod direct şi capabilă să înfrângă rezistenţa fizică a subiectului pasiv, iar constrângerea psihică se exercită prin acte de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău. În ambele cazuri, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, constrângerea trebuie să fie efectivă.

Având în vedere aceste particularităţi ale infracţiunii de şantaj şi, în mod special, obiectul său juridic, care are în vedere libertatea morală a persoanei, legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul normei de incriminare criticate modalităţile concrete de realizare a constrângerii, evitându-se astfel restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor art. 207 alin. (1) din C. pen. în acest fel intră sub incidenţa dispoziţiei legale analizate toate formele de constrângere, care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârşite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acţiunile sau inacţiunile prin care constrângerea este executată". (paragr. 14 şi 15 din decizia nr. 689/2017 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi paragr. 15 din decizia nr. 858/2018 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale).

Infracţiunea de şantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune acesteia să facă ceea ce i se cere, aşa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea, în cazul infracţiunii de şantaj, trebuie să fie de aşa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere (de alarmare), care determină victima să acţioneze într-un alt mod decât acela pe care şi-l doreşte şi să aibă drept scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obţină un folos injust (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3309/2008, www.x.ro).

În ceea ce priveşte starea de fapt, aceasta a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel, reţinându-se că "În perioada octombrie 2016 - octombrie 2019, inculpata A., a împrumutat persoanei vătămate G., în tranşe eşalonate, mai multe sume de bani în diferite valute, cu dobândă, fără să fie autorizată legal în acest sens, iar când persoana vătămată a ajuns în imposibilitate de plată, septembrie - noiembrie 2019, inculpata a realizat acte de constrângere, atât personal cât şi prin intermediul inculpatului C., cu sprijinul moral al inculpatei D., conform înţelegerii dintre cei trei inculpaţi, în scopul obţinerii în continuare a dobânzii ilegale. În luna octombrie 2019 inculpata A. a aflat prin intermediul inculpatului E. că este cercetată în cadrul unui dosar penal, fapt care nu a împiedicat-o să continue activităţile de constrângere a persoanei vătămate cu scopul de a obţine de la aceasta diverse sume de bani. În cadrul activităţii infracţionale, inculpata A. a fost sprijinită moral şi ajutată de către inculpata D., care i-a pus la dispoziţie telefonul mobil personal de pe care să o ameninţe în continuare pe persoana vătămată, i-a dat idei despre cum să realizeze activitatea de constrângere a persoanei vătămate prin intermediul inculpatului C., în vederea obţinerii în continuare a dobânzii ilegale"., Inculpata A. a fost ajutată în realizarea constrângerilor de către inculpatul C., prietenul său, care i-a transmis ameninţările cu acte de violenţă persoanei vătămate prin intermediul fiului acesteia numitul L. . . . . . . . . . .Astfel, urmând sfatul inculpatei D., în noaptea de 10/11.11.2019, inculpatul C., i-a plătit martorului M. suma de 200 RON şi i-a spus acestuia să cumpere o cruce (jerbă) funerară, după care i-a dat o panglică scrisă de mână, de către inculpat, cu inscripţia "x", obiecte pe care martorii M. şi N. le-au transportat în aceiaşi noapte, la sediul S.C. I. S.R.L. Arad, situat pe str. x din mun. Arad, lăsându-le în faţa porţii, aşa cum le-a cerut inculpatul, continuând astfel ameninţările persoanei vătămate, cu referire la fiul acesteia".

Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice stabilite şi configurarea legală a infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 C. pen., Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentelor A. şi D., că acţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină şi pentru care au fost condamnate, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracţiunii de şantaj.

În acest sens, prin hotărârea recurată, s-a reţinut, pe baza probatoriului administrat, că, "latura obiectivă a infracţiunii de şantaj s-a realizat prin acţiunile inculpatei A., care a ameninţat-o pe persoana vătămată cu divulgarea către autorităţile fiscale, a unor practici presupus ilegale legate de activităţile societăţii comerciale pe care o deţine şi pe care o administrează, respectiv că va da în vileag activitatea ei ilegală, în sensul că îi plătea dobânda din încasările zilnice ale S.C. I. S.R.L. Arad, că îi dădea banii "din casă", activitate care eluda dispoziţiile legale fiscale;

şi prin acţiunile inculpatei constând în exercitarea unor acte de violenţă îndreptate spre persoana vătămată şi fiul acesteia L., atât direct cât şi prin intermediul inculpatului C., cu sprijinul moral al inculpatei D., cu care se consulta pe tot parcursul realizării acţiunilor de constrângere, cei trei inculpaţi acţionând împreună conform înţelegerii dintre ei. Astfel, în luna octombrie 2019, inculpata s-a deplasat la sediu S.C. I. S.R.L., a făcut scandal şi a spus că nu pleacă până nu vine persoana vătămată să discute cu ea, ameninţând că va chema poliţia să constate că aceasta are nereguli în activitatea firmei.

Cu această ocazie inculpata a fost însoţită de către inculpatul C. care a blocat poarta cu autoturismul său, afişând o atitudine ameninţătoare; în realizarea constrângerilor, inculpata A. a fost ajutată de către inculpatul C., prietenul său, care i-a transmis ameninţările cu acte de violenţă persoanei vătămate prin intermediul fiului acesteia numitul L.. În data de 07.10.2019, în jurul orei 15:00, la îndemnul inculpatei A., conform înţelegerii anterioare dintre ei, inculpatul C. s-a deplasat la "O." din incinta P., unde l-a ameninţat pe fiul persoanei vătămate numitul L., spunându-i să-i transmită mamei sale să-i plătească dobânda inculpatei A., pentru că o parte din bani sunt ai lui şi a unui prieten din puşcărie şi altfel "sunt vizaţi copiii ei" precizând că "el şi prietenul din puşcărie cu asta se ocupă, şi dacă el nu trăieşte nu trăieşte nici persoana vătămată şi familia ei";

în noaptea de 10/11.10.2019 în jurul orei 00:25, conform înţelegerii avute cu inculpatul C., martorul M., împreună cu martorul N., s-au deplasat la sediul sediul S.C. I. S.R.L. Arad situat pe str. x din mun. Arad, unde au aruncat cu o piatră prin vitrina magazinului, spărgând geamul, fără a pătrunde în magazin, rezultând o acţiune cu scop de intimidare, mai ales că în curtea magazinului funcţionează brutăria, la acel moment angajaţii desfăşurându-şi activitatea, speriindu-se foarte tare, despre această acţiune având cunoştinţă şi inculpata A.; urmând sfatul inculpatei D., în noaptea de 10/11.11.2019, inculpatul C., i-a plătit martorului M. suma de 200 RON şi i-a spus acestuia să cumpere o cruce (jerbă) funerară, după care i-a dat o panglică scrisă de mână, de către inculpat, cu inscripţia "x", obiecte pe care martorii M.

şi N. le-au transportat în aceeaşi noapte, la sediul S.C. I. S.R.L. Arad, situat pe str. x din mun. Arad, lăsându-le în faţa porţii, aşa cum le-a cerut inculpatul".

Înalta Curte constată că, în speţă, există şi urmarea imediată cerută de normele ce incriminează şantajul, respectiv temerea persoanei vătămate că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău în cazul în care aceasta nu va continua să plătească dobânda la sumele împrumutate.

Or, raportat la această situaţie factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casaţie, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că, prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea persoanei vătămate G. şi temerea acestei persoane în urma constrângerii exercitate de către recurenta A., personal şi cu sprijinul recurentei D., demersuri care au fost expuse pe larg în considerentele deciziei penale atacate.

Aşadar, în raport de starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de şantaj pentru care recurentele inculpate au fost condamnate, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

Criticile formulate de recurenta inculpată D. în sensul că lipseşte componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate, întrucât nu se poate reţine în actele materiale ale infracţiunii unice de şantaj exercitarea în vreun fel a constrângerii prin telefon şi, de asemenea, că rezoluţia infracţională a fost pusă în executare înainte de intervenţia inculpatei, prin convorbirile telefonice, din 19.10.2019 şi 21.10.2019, complicitatea în dreptul penal neputând fi decât anterioară sau concomitentă comiterii actului infracţional, nicidecum ulterioară, nu pot fi analizate de instanţa de recurs în casaţie, având în vedere că se solicită practic reinterpretarea situaţiei de fapt, aşa cum a fost stabilită de instanţa de apel şi nu mai poate fi modificată.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte arată că, din perspectiva formei de participaţie imputată în concret, pentru realizarea cerinţelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii, prezintă relevanţă elementele de fapt reţinute cu titlu definitiv de instanţele anterioare. Faptele inculpatei D., descrise în succesiunea actelor de executare şi în mod cronologic, susţin concluzia ajutorului nemijlocit, benevol şi asumat acordat de aceasta pe durata executării actelor ilicite penale de către coinculpata A. şi în contextul activităţii infracţionale a celei din urmă.

Prin urmare, raportat la situaţia factuală reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai poate fi reevaluată prin intermediul recursului în casaţie, pentru argumentele mai sus prezentate, Înalta Curte constată că acţiunile pentru care a fost condamnată inculpata D., expuse în mod detaliat în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale complicităţii la infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen. cu aplicarea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen., criticile formulate sub acest aspect de către recurentă în calea extraordinară de atac nefiind fondate.

Înalta Curte constată că sunt nefondate apărările invocate de recurenta A. prin cererea de recurs în casaţie pentru a demonstra lipsa de tipicitate a faptei imputate în legătură cu ameninţarea persoanei vătămate cu divulgarea către autorităţile fiscale, a unor practici presupus ilegale legate de activităţile societăţii comerciale pe care o deţinea şi o administra, precum şi faptul că ameninţarea sau constrângerea ar fi trebuit să se refere personal la persoana vătămată, iar nu la o societate comercială, întrucât o persoană juridică nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de şantaj, având în vedere că, prin acţiunile întreprinse de recurentă, pe lângă libertatea psihică a persoanei vătămate, au fost afectate şi relaţiile sociale în legătură cu activitatea pe care o desfăşura la societatea pe care o administra. Astfel, prin ameninţarea telefonică sau directă, la sediul firmei (prin ameninţarea fiului persoanei vătămate), sau prin intermediari (prin spargerea geamului de la magazinul persoanei vătămate, lăsarea unei jerbe în faţa sediului firmei), s-a urmărit inducerea unei stări de temere persoanei vătămate pentru a o determina să plătească suma de bani solicitată, aspecte de fapt caracterizate judicios în drept de instanţele anterioare. Totodată, prin respectivele susţineri se contestă, în realitate, şi situaţia factuală şi încadrarea juridică ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel şi care nu pot fi repuse în discuţie în acest cadru procesual.

Astfel, în ceea ce priveşte argumentele invocate de inculpate prin cererile de recurs în casaţie pentru a demonstra lipsa de tipicitate a faptelor de şantaj imputate, Înalta Curte observă că faptele recurentelor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnate, deoarece actele de executare multiple se integrează în mod natural în activitatea infracţională ce s-a desfăşurat în perioada de timp precizată de instanţele anterioare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurentele D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurentele D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.