Reputation infringement appeal declared null for failure to formulate valid cassation grounds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, la data de 5 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe B. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună: încetarea încălcării dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâtă şi interzicerea pentru viitor a încălcării acestui drept; constatarea caracterului ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputaţie desfăşurată de B.; obligarea autoarei faptei ilicite, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; reparaţia patrimonială pentru prejudiciul cauzat, respectiv plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău

Prin sentinţa civilă nr. 264 din 23 martie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis, în parte, acţiunea şi a dispus încetarea încălcării dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâtă; a interzis pentru viitor încălcarea acestui drept; a constatat caracterul ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâtă; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale; a obligat pe pârâtă la publicarea dispozitivului sentinţei pronunţate în această cauză, după rămânerea definitivă, într-un ziar de circulaţie naţională; a obligat pe pârâtă să plătească martorei C. suma aferentă a 4 ore şi 27 minute; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 302 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul pârâtei B., a schimbat, în parte, sentinţa apelată; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, ca nefondată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare acestei decizii.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 2081 din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă; a casat decizia recurată şi trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel; a anulat recursul declarat de pârâta D. împotriva aceleiaşi decizii.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 523 din 22 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul promovat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 264 din 23 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat; a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă A..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 noiembrie 2021, sub nr. x/2016*, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 02 noiembrie 2021, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa rejudecării cauzei pe fond, având în vedere că s-a omis în mod intenţionat pronunţarea asupra excepţiilor invocate, instanţa supremă neputându-şi exercita rolul de instanţă de control.

În cuprinsul cererii de recurs a arătat că doamna judecător E., din cadrul Tribunalului Bacău, nu a respectat dispoziţiile art. 135 alin. (3) C. proc. civ. în dosarul de fond, fiind cercetată penal.

A precizat că susţinerile părţii adverse, A., vor fi demontate de martorii prezenţi la toate scenele desfăşurate în unitate începând cu anul 2006.

Prin cererea de recurs depusă la data de 13 decembrie 2021, prin poştă, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa rejudecării cauzei pe fond, reluând susţinerile privind omisiunea Curţii de Apel Bacău de a se pronunţa cu privire la excepţiile pe care le-a invocat, astfel că instanţa supremă nu şi-a putut exercita rolul de instanţă de control, iar doamna judecător E., din cadrul Tribunalului Bacău, nu a respectat art. 135 alin. (3) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2016, fiind cercetată penal.

În plus, a arătat că în apel, atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare, părţii adverse i-a fost respinsă cererea privind plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată, astfel că, prin cele două hotărâri date de către curtea de apel, nu a fost obligată în vreun fel faţă de intimata-reclamantă;

În cazul în care nu i se va admite rejudecarea cauzei la fond, a solicitat să îi fie admis recursul şi să se dispună respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

A precizat că din înscrisurile pe care le-a înaintat instanţei, rezultă că atât unitatea de învăţământ, cât şi Inspectoratul Şcolar Judeţean au comunicat Tribunalului Bacău că nu sunt înregistrate sesizări împotriva sa.

A arătat că în anul 2011, intimata-reclamantă a formulat plângere penală pentru o faptă care nu există, împrejurare confirmată de către organele penale, iar după ce şi-a reluat activitatea, poliţia şi parchetul i-au pus în vedere intimatei-reclamante să nu mai creeze stări conflictuale, lucru care nu s-a întâmplat, intimata-reclamantă continuând să o denigreze.

Îşi rezervă dreptul de a depune înscrisuri suplimentare, dacă instanţa va aprecia că este necesar, având în vedere că i s-a adus atingere onoarei, demnităţii şi reputaţiei de către partea adversă, recurenta-pârâtă exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul în care a fost soluţionată cauza de către judecătorul de la Tribunalul Bacău.

II.2. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-au reţinut următoarele: recursul este declarat şi motivat în termen legal (raportat la prima cerere de recurs); cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii; recursul este legal timbrat; părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate; în ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul a constatat că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege.

Cu privire la criticile aduse prin cea de a doua cerere de recurs, s-a reţinut că acestea sunt formulate cu depăşirea termenului legal, astfel că în cauză, cu referire la aceste critici, ar fi incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 489 C. proc. civ.:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Raportorul a constatat că, în cauză, nu a fost exprimat de către părţi acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ..".

Având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează a aprecia dacă: este incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la criticile formulate prin cea de-a doua cerere de recurs; în speţă, criticile formulate de recurenta-pârâtă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în măsura în care va trece peste nulitatea recursului (prin raportare la art. 489 C. proc. civ.), va dispune asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, iar prin punctul de vedere la raport, recurenta-pârâtă şi-a exprimat acordul ca recursul să fie soluţionat în complet de filtru, exprimându-şi, totodată, nemulţumirea cu privire la modul în care a fost soluţionată cauza de către doamna judecător E., care are dosar penal pentru că nu a respectat legea, iar domnul F., asistent judiciar, s-a aflat în conflict de interese; în cazul în care instanţa va aprecia necesar, va depune înscrisuri suplimentare din care rezultă că i s-a adus atingere onoarei, demnităţii şi reputaţiei de către partea adversă.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 05 aprilie 2022, completul filtru a stabilit termen la data de 10 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

La data de 04 mai 2022, prin poştă, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat rejudecarea cauzei pe fond, reiterând aspectele învederate în cerererile de recurs, cu precizarea că a motivat recursul în termenul legal.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza, pe de o parte, că cea de-a doua cerere de recurs a fost depusă de pârâta B., la data de 13 decembrie 2021, după împlinirea termenului de motivare a căii de atac [termenul s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022, într-o zi nelucrătoare - sâmbătă, iar, faţă de dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, adică luni, 22 noiembrie 2022, decizia recurată fiind comunicată recurentei-pârâte la data de 20 octombrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul Curţii de Apel Bacău], astfel că, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susţinerilor deduse judecăţii pe această cale să se producă numai în măsura în care îşi găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea iniţială de recurs.

Pe de altă parte, în lumina exigenţelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel în considerarea argumentelor arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Analizând, dintr-o atare perspectivă, prezentul recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a expus critici apte a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată şi a permite încadrarea acestora într-unul dintre motivele de casare prevăzute în mod imperativ de norma menţionată.

Astfel, în cadrul debutului susţinerilor relevate de parte, se observă a fi invocată o pretinsă "omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa pe excepţiile invocate de subsemnata", fapt ce nu a permis instanţei supreme a exercita controlul judiciar, însă maniera de expunere a acestora nu respectă rigorile impuse de art. 488 C. proc. civ., neputând fi apreciate ca reprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate, ce ar pemite încadrarea în vreunul dintre motivele de casare reglementate de alin. (1) al acestui articol, câtă vreme reprezintă o reiterare trunchiată a criticilor formulate de partea adversă în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, în primul ciclu procesual, asupra cărora instanţa de control judiciar s-a pronunţat deja prin decizia de casare nr. 2081 din data de 15 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Mai mult decât atât, prin aceeaşi decizie, s-a anulat recursul declarat de pârâta D., reţinându-se că nu este îndeplinită cerinţa ce implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. sau a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, în sensul în care în care au fost supuse cenzurii numai critici în legătură cu temeinicia hotărârii concretizate în susţineri ce descriu situaţia de fapt şi starea conflictuală între cele două părţi care a dus la declanşarea litigiului prin introducerea cererii de chemare în judecată şi fac referire la probele administrate în cauză.

În aceleaşi coordonate se plasează şi criticile generice ce antamează modul de soluţionare a cauzei în primă instanţă (Tribunalul Bacău), prin reclamarea nerespectării art. 135 C. proc. civ., reprezentând argumente de care, potrivit art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., partea se poate folosi numai înaintea instanţei de apel şi nu pot îmbrăca forma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ce pot declanşa controlul judiciar de către instanţa de recurs, prin care se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu o rejudecare a fondului pricinii şi nici reluarea judecăţii realizate de instanţa de apel.

Nici relatarea situaţiei de fapt şi invocarea unor aspecte ce ţin de administrarea probei testimoniale, nu constituie, prin ele înseşi o motivare a recursului, în sensul avut în vedere de legiuitor în cadrul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ci se circumscriu unor motive de netemeinicie a hotărârii atacate, care excedează cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de menţionat că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor utile spre această finalitate, adică a rejudecării fondului, aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă instanţei de recurs o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile relative la atingerea onoarei, demnităţii şi reputaţiei în contextul inexistenţei unor înscrisuri care să ateste înregistrarea unor sesizări îndreptate împotriva sa, a inexistenţei unei fapte ilicite, precum şi a denigrării constante de către partea adversă, Înalta Curte reţine că aspectele relevate au fost invocate în cadrul cererii depuse la data de 13 decembrie 2021, după împlinirea termenului de motivare a recursului, şi, astfel cum s-a arătat anterior, în raport de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi circumscrise vreunui motiv de recurs formulat în termenul legal şi analizate ca atare.

Prin urmare, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a opus niciun argument de nelegalitate a deciziei atacate sub aspectul unor norme legale a fi interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.