Timeliness of appeal against rejection of constitutional unconstitutionality exception under 48-hour deadline

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Încheierile pronunţate de Curtea de Apel Oradea

Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus amânarea pronunţării asupra recursului declarat de pârâţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F., G., F. şi H. împotriva deciziei civile nr. 355 Ap din 24 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Satu Mare, în doaarul nr. 5704/296/2014*; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ. a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 563 alin. (3) C. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2021, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis, în parte, cererea formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F., G., F. şi H.; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii din 17 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în sensul că în dispozitiv, la alin. (2), rândul 2, fila x din aceasta, se va trece "art. 643 alin. (2) C. civ.." în loc de "art. 642 alin. (2) C. civ..", cum greşit s-a menţionat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Recurenţii-pârâţi A. şi B. au declarat recurs împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iunie 2021 şi din 25 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 05 iulie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate în ceea ce priveşte admiterea îndreptării erorii materiale din conţinutul dispozitivului - "respinge excepţia de neconstituţionalitate privitor la articolul 642 alin. (2) C. civ..", în citirea corectă "respinge excepţia de neconstituţionalitate privitor la articolul 643 alin. (2) C. civ.." -, dar şi casarea încheierii din 17 iunie 2021, în totalitate, deoarece cererea pentru îndreptarea hotărârii/încheierii, în cazul dat, face parte integrantă din conţinutul încheierii de şedinţă îndreptate, iar eroarea priveşte chiar dispoziţia legală prin care s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale.

În principal, au solicitat trimiterea încheierilor, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe pentru reluarea procedurii în ceea ce priveşte îndreptarea erorii materiale a încheierii, cu citarea părţilor, fiind necesare lămuriri suplimentare sub aspectul precizării dacă cererea reprezintă o veritabilă cerere de înlăturare a unor omisiuni vădite sau o cerere completare a motivelor de recurs pentru respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, şi pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.

În subsidiar, au solicitat rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, cu consecinţa stabilirii corecte a cadrului cererii şi soluţionarea acesteia după explicaţii suplimentare ale părţilor, având în vedere că, la data redactării recursului, pentru soluţionarea respingerii cererii sesizării Curţii Constituţionale a României, eroarea materială pretinsă nu era îndreptată (dispoziţia din cuprinsul încheierii din 17 iunie 2021).

Au precizat că, în mod eronat, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 642 alin. (2) C. civ., deşi s-au referit la dispoziţiile art. 643 alin. (2) C. civ., iar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu a stabilit natura erorii strecurate în dispozitivul încheierii din 17 iunie 2021 pentru cenzurarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţinalitate a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

În ceea ce priveşte lipsa dezbaterilor pe chestiunile prejudiciabile, lipsa soluţionării cererii pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pune partea în situaţia de a nu mai putea solicita vreunei instanţe judecarea unei cereri legal depuse, care se impunea a fi soluţionată înainte de dezbaterea recursului, încălcându-se astfel dreptul părţii la un recurs efectiv.

Au susţinut că încheierea din 25 iunie 2021 este supusă recursului, întrucât încheierea prin care s-a dispus înlăturarea omisiunilor vădite face parte integrantă din hotărâre, şi se impunea a fi comunicată, având în vedere că au solicitat soluţionarea cererii cu citarea părţilor.

II.2. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., s-au reţinut următoarele: completul de filtru urmează să aprecieze asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac declarate de petenţii A. şi B. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iunie 2021 şi din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, în sensul de a stabili dacă sunt incidente dispoziţiile art. 446 C. proc. civ. sau cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; în cauză a fost exprimat, de către recurenţii A. şi B., acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la data de 29 noiembrie 2021, la data de 02 decembrie 2021 şi, respectiv, la data de 06 decembrie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul de recurs.

Intimatul-reclamant H. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de judecata dosarului nr. x/2014 A anexat punctului de vedere un set de înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus întocmirea unui supliment la raport şi continuarea procedurii de filtru, având în vedere că, prin raportul întocmit în cauză, s-au reţinut aspecte ce ţin de admisibilitatea recursului prin prisma dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ. sau a celor ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în condiţiile în care soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ., dispusă prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2021, este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar încheierea de şedinţă din 25 iunie 2021, prin s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii pronunţate la data de 17 iunie 2021, cu privire la textul de lege ce a făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul menţionării în mod corect a art. 643 alin. (2) C. civ., în loc de art. 642 alin. (2) C. civ., este definitivă.

În contextul celor expuse, instanţa de recurs a apreciat că se impune continuarea procedurii de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., şi întocmirea unui supliment la raport care va cuprinde argumente legate de termenul de declarare a recursului împotriva celor două încheieri atacate prin raportare la aspectele învederate.

Prin suplimentul la raport, s-au reţinut următoarele: recursul împotriva încheierii de şedinţă din 17 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesiszare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ., a fost declarat cu depăşirea termenului de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în raport de data declarării recursului (01 iulie 2021), termenul de declarare a recursului împlinindu-se la data de 20 iunie 2021, într-o zi nelucrătoare (duminică), s-a prorogat la data de 22 iunie 2021, într-o zi lucrătoare (marţi), întrucât 21 iunie 2021 este o zi de sărbătoare legală (Rusaliile), potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ.

S-a menţionat şi faptul că recurenţii-petenţi au declarat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din 25 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de şedinţă din 17 iunie 2021 a aceleiaşi instanţe, încheiere ce poartă menţiunea "definitivă".

În considerarea dispoziţiilor art. 442 şi art. 446 C. proc. civ., s-a reţinut că regimul juridic aplicabil încheierii de şedinţă din 25 iunie 2021 al Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului, este cel prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar menţiunea "definitivă", potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Suplimentul la raport a fost comunicat părţilor la data de 21 martie 2022 şi, respectiv, la data de 22 martie 2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul de recurs.

La data de 28 martie 2022 (data depunerii prin poştă electronică), recurenţii- pârâţi B. şi A. au depus punct de vedere la suplimentul la raport, prin care au arătat că recursul a fost promovat în termenul legal, având în vedere că încheierea atacată este susceptibilă de mai multe căi de atac, în termene diferite, care curg de la date diferite, regula generală fiind de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 427 C. proc. civ.

La data de 29 martie 2022 (data depunerii prin poştă electronică), intimatul-reclamant H. a depus punct de vedere la raport la suplimentul la raport, prin care a expus aspecte ce ţin de situaţia de fapt analizată anterior în cadrul judecăţii litigiului. A anexat punctului de vedere un set de înscrisuri.

Prin rezoluţia din data de 04 aprilie 2022, s-a stabilit termen la data de 10 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâţii B. şi A. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iunie 2021 şi din 25 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin suplimentul la raport întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare (…)."

În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziţii procesual civile cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"Termenele, în afara cazului în care legea dispune astfel, se caculează după cum urmează: 1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare (…), iar la alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până la prima zi lucrătoare care urmează.

În prezenta cauză, încheierea de şedinţă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenţii-pârâţi B. şi A., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ., îndreptată prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2021, a fost pronunţată la data de 17 iunie 2021, termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă de la data de 18 iunie 2021, ora 24:00, şi a expirat la data de 20 iunie 2021, la ora 24:00, într-o zi nelucrătoare (duminică), prorogându-se la data de 22 iunie 2021, la ora 24:00, într-o zi lucrătoare (marţi), întrucât 21 iunie 2021 a fost o zi de sărbătoare legală (Rusaliile).

Recurenţii-pârâţi au transmis recursul la data de 01 iulie 2022, ora 01:02 PM, prin poştă electronică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depăşirea termenului de 48 de ore, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că instituţia termenului în procesul civil prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului civil, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor civile.

Totodată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 546 din 07 iulie 2020, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 14 octombrie 2020, s-a reţinut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Cum exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, nu poate fi primită apărarea invocată de recurenţii-pârâţi, prin punctul de vedere depus la suplimentul la raport, în sensul că acest termen se calculează de la data comunicării încheierii atacate, cât timp art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede în mod neechivoc momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (de la pronunţare), iar căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercitarea unei căi de atac şi nici de la modalitatea în care acestea se calculează.

Dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual şi configurează sancţiunea pierderii dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

Recurenţii-petenţi au declarat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din 25 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de şedinţă din 17 iunie 2021 a aceleiaşi instanţe, încheiere ce poartă menţiunea "definitivă".

Instituţia îndreptării hotărârii este reglementată de dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor prin care s-au soluţionat cereri cu acest obiect, art. 446 C. proc. civ. prevede că:

"Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

În condiţiile în care încheierea de şedinţă din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2021 a aceleiaşi instanţe, regimul juridic aplicabil acesteia din urmă, sub aspectul căii de atac exercitate, este cel prevăzut de norma specială de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveşte inserarea menţiunii "definitivă" în dispozitivul încheierii de şedinţă din 25 iunie 2021, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă împotriva acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Reţinând caracterul dirimant al excepţiei tardivităţii a cărei incidenţă împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâţii B. şi A. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iunie 2021 şi din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâţii B. şi A. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iunie 2021 şi din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.