Competence for partition of successive inheritances: exclusive jurisdiction under Art. 118(2) C. proc. civ. and binding effect of plaintiff's initial forum choice

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să dispună ieşirea din indiviziune a părţilor asupra bunurilor ce compun masa succesorală indicată în acţiune, urmând ca lichidarea stării de indiviziune să se efectueze prin atribuirea în natură, conform cotelor succesorale, şi predarea efectivă a bunurilor ce se cuvin fiecăreia şi înregistrarea proprietăţii în cartea funciară, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 669 - art. 686, art. 1143 - art. 1145 C. civ., art. 979 - art. 995 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 12367 din 07 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prin raportare la dispoziţiile art. 117 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 118 C. proc. civ., reţinând obiectul cauzei, precum şi faptul că ultimul domiciliu al defunctului C. a fost în comuna Cotmeana, sat Zamfireşti, judeţul Argeş, de pe urma căruia au rămas bunurile supuse partajului, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Piteşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2359 din 11 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei; a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (2) raportat la cele ale art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Piteşti a apreciat că reclamanta, având posibilitatea de a introduce cererea la oricare dintre instanţele în a căror circumscripţie se afla ultimul domiciliu al fiecărui defunct, C. şi D., exprimându-şi astfel opţiunea de alegere prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care era obligată a ţine cont de alegerea făcută de reclamantă, aceasta din urmă nu mai poate opta ulterior pentru competenţa în favoarea Judecătoriei Piteşti.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. reglementează competenţa instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Competenţa instanţei în cererile privitoare la moştenire este stabilită prin dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Astfel, din perspectiva dispoziţiilor legale evocate, se reţine că cererile de ieşire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală intră în domeniul de aplicare al art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care art. 117 alin. (3) teza finală din acelaşi act normativ a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, chiar în condiţiile în care obiectul acesteia ar viza bunuri imobile.

Fundamentul normei de competenţă exclusivă în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ.

Cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, având ca obiect partaj succesoral, priveşte două moşteniri succesive, respectiv cea a defunctului C., decedat la 30.12.2004, cu ultimul domiciliu în comuna Cotmeana, judeţul Argeş, potrivit certificatului de moştenitor nr. x/27.06.2005 eliberat de B.N.P.A. E. şi F., şi cea a defunctului D., decedat la 09.04.2020, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Şos. x, potrivit certificatul de moştenitor nr. x/16.07.2020, eliberat de B.N.P. G., împrejurare care atrage incidenţa art. 118 alin. (2) C. proc. civ. ce stabileşte că cererile în materie de moştenire formulate potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv, sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Or, în cazul în care o atare stare de indiviziune atrage competenţa exclusivă alternativă a unor instanţe diferite dar în mod egal competente, titularului cererii de chemare în judecată judiciar îi revine alegerea între instanţele deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Cum dreptul de opţiune al reclamantei, conferit de norma înscrisă în art. 118 alin. (2) C. proc. civ., s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în a cărei circumscripţie se situează ultimul domiciliu al unuia dntre defuncţi, aceasta devine în mod definitiv competentă să soluţioneze litigiul şi în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe, în speţă, a Judecătoriei Piteşti, aceasta fiind o situaţie de prorogare legală a competenţei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.