Jurisdiction and procedural standing for compensation claims under the 1940 Treaty with Bulgaria following statutory amendments transferring review to the Tribunal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.S., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a solicitat obligarea pârâtului să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 2108/2003 a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin această hotărâre i s-a aprobat cererea și s-a propus acordarea unei compensații bănești pentru bunurile abandonate de autorul său - D.M., statului bulgar, în comuna Opancea, județul Caliacra, în sumă de 435.396.211 lei, dar pârâta nu se pronunță asupra ei, astfel că urmează a fi obligată să o valideze sau invalideze, după caz.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a respins ca nefondate, excepțiile invocate de pârât, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, întrucât nu s-a respectat art. 5 din Legea nr. 29/1990, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 2108/2003, a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului și împrejurarea că potrivit art. 21 pct. 4 din Constituția României, republicată în 2003, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

Pe fondul cauzei, a reținut că în temeiul art. 7 pct. 3 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, la 7 septembrie 1940, hotărârile comisiei județene se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, iar Comisia centrală, după analizare, în termen de 60 de zile, va valida sau invalida măsura stabilită de comisia județeană, lucru nerealizat în speță.

Considerând hotărârea nelegală, pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că nu mai are calitate procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 9/1998 a suferit modificări prin O.G. nr. 94/2004, art. 28 (intrată în vigoare la 31 august 2004), astfel că Guvernul - Cancelaria Primului Ministru are calitate procesuală pasivă și nu el.

În mod greșit s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile.

Acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, care prevede în art. 5, o procedură administrativă prealabilă.

Dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, cu privire la jurisdicțiile speciale administrative facultative și gratuite, nu își găsesc aplicarea în speță, aici este vorba de o procedură administrativă prealabilă, și nu o jurisdicție specială.

Recursul este fondat, potrivit celor ce urmează:

Prin Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, în art. 7 se stabilește modul de verificare și rezolvare a cererilor de acordare a compensațiilor și termenele ce se aplică atât la comisiile județene, cât și la comisia centrală.

Alin. (4) din art. 7 prevede că „Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”. Alin. (5) al aceluiași articol prevede că hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului (deci, la curtea de apel vin doar recursurile, și nu fondurile).

Legea nr. 9/1998 a suferit modificări prin O.G. nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare; astfel în art. 31 din O.G. nr. 94/2004 se arată că: „actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

Deci, în temeiul Legii nr. 9/1998, a fost modificată competența de soluționare în primă fază (de fond), astfel că aceasta revine tribunalului, și nu curții de apel.

Cum cauza a fost judecată de o instanță necompetentă, urmează a se admite recursul și a se casa sentința, cu trimitere, spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța, în baza art. 313 C. proc. civ.

La data formulării acțiunii, 13 iulie 2004, avea calitate procesuală pasivă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

O.G. nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, care modifică mai multe acte normative, inclusiv Legea nr. 9/1998, a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 31 august 2004 și aceasta prevede atribuții Cancelariei Primului Ministru.

Cum reclamanta nu are nici o vină în schimbarea intervenită pe plan legislativ după introducerea acțiunii, urmează ca tribunalul să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Guvernului României - Cancelaria Primului Ministru.

Temeiul acțiunii îl constituie o lege specială - Legea nr. 9/1998, modificată prin O.G. nr. 94/2004, astfel că în cauză nu operează procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu trimitere, spre competentă soluționare, Tribunalului municipiului Constanța.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.