Territorial jurisdiction for execution approval: mandatory deviation for judicial officer creditors under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2022, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, sub nr. x/2022, petentul Societatea de Executori Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea civilă nr. 3223/CC din 21 martie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta Societatea de Executori Judecătoreşti A., având ca obiect încuviinţarea executării silite constând în sentinţa civilă nr. 66/2008 pronunţată la data de 23 octombrie 2008, în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 343/R/2010, pronunţată la data de 18 februarie 2010, în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Oradea şi încheierea civilă din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, precum şi sentinţa civilă nr. 996/2016 pronunţată la data de 11 mai 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia civilă nr. 1602/2016 pronunţată la data de 09 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, reţinând incidenţa dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportându-se la sediul debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, instanţa a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să judece cererea de încuviinţate a executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 1376 din 31 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2022, împotriva Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, în raport de calitatea de prim-procuror al creditorul B., în numele căruia a formulat executorul judecătoresc cererea de executare silită, deţinută în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanţa superioară Judecătoriei Oradea, Judecătoria Oradea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., apreciind că, în mod legal, a fost sesizată Judecătoria Cluj Napoca, instanţa de acelaşi grad aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate Curţii de Apel Oradea.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecăţii constă în solicitarea creditorului B., prin Societatea de Executori Judecătoreşti A., întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 66/2008, pronunţată la data de 23 octombrie 2008, în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 343/R/2010 pronunţată la data de 18 februarie 2010, în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Oradea şi încheierea civilă din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, precum şi sentinţa civilă nr. 996/2016 pronunţată la data de 11 mai 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia civilă nr. 1602/2016 pronunţată la data de 09 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, asupra căreia, instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenţei sau neincidenţei art. 127 din C. proc. civ. în procedura încuviinţării executării silite.

Astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că instanţa competentă este cea de la sediul debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat, date fiind prevederile art. 127 din C. proc. civ., că prezintă relevanţă calitatea creditorului în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanţa superioară Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ.:

"În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru."

De asemenea, art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul debitorului. Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), atunci când este vorba despre un procuror sau grefier.

În interpretarea dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., se reţine că intenţia legiuitorului a fost ca instanţa de executare să fie cea de la domiciliul/sediul debitorului, competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, cererile de suspendare a executării silite, cererile de suspendare provizorie a executării silite, precum şi orice alte cereri sau incidente din cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reprezintă dispoziţii derogatorii de la competenţa teritorială stabilită prin dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., în situaţia particulară a litigiilor în care calitatea de parte o are un judecător, procuror, asistent judiciar, grefier, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Aşadar, ne aflăm în prezenţa unei norme ce reglementează o competenţă teritorială alternativă, norma fiind una imperativă, de ordine publică, raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin care se interzice judecătorului (procurorului, asistentului judiciar, grefierului) ce are calitatea de reclamant, sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, impunându-i totodată alegerea unei instanţe dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Intenţia restrictivă a legiuitorului la edictarea normei rezidă fără echivoc din folosirea imperativului "va sesiza" reliefând o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) a art. 127 C. proc. civ., însă, finalitatea învestirii uneia dintre instanţele inserate în textul de lege aparţine reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Pentru a opera, însă, această competenţă specială, obligatorie, când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal este necesar a fi îndeplinite două condiţii: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă potrivit legii sau la cea superioară instanţei competente să judece cauza; b) acesta să procedeze la sesizarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Prin urmare, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea pendinte, în cazul în care calitatea de reclamant (creditor) o are un procuror, raportarea nu se face la dispoziţiile de drept comun în materie decât pentru a se verifica dacă litigiul este de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea ca procuror sau a unei instanţe inferioare celei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea, urmând ca în cazul îndeplinirii ipotezei, să se verifice, potrivit art. 127 C. proc. civ., dacă a fost sesizată una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea ca procuror.

Astfel, se observă, în cauză, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., având în vedere că debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor are sediul în Oradea, judeţul Bihor, competentă să judece cererea de încuviinţare a executării silite ar fi Judecătoria Oradea, însă, condiţia premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este îndeplinită prin faptul că la data sesizării Societăţii de Executori Judecătoreşti A. cu cererea de executare silită - 11 martie 2022, creditorul B. avea calitatea de prim-procuror în cadrul parchetului corespunzător în grad jurisdicţional Tribunalului Bihor, instanţă superioară Judecătoriei Oradea.

Totodată, se are în vedere împrejurarea că executorul judecătoresc, în numele şi pentru creditorul B., conformându-se obligaţiei instituite de art. 127 din C. proc. civ., în respectarea principiului imparţialităţii instanţei şi, implicit, dreptului la un proces echitabil, a sesizat cu cererea de încuviinţare a executării silite una dintre instanţele de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea în a cărei rază teritorială se află instanţa de care aparţine parchetul unde creditorul îşi desfăşoară efectiv activitatea-Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.