Restitution claim appeal over tardy notification inadmissible as final appellate ruling upheld

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa, au solicitat anularea dispoziţiei nr. 20428/28.12.2018 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa de respingere a notificării nr. x/12.09.2005 şi obligarea pârâţilor la acordarea măsurilor reparatorii conţinute de Legea nr. 10/2001, constând în restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Constanţa, b-dul x, nr. 16 compus din teren în suprafaţă de 215 mp şi construcţie alcătuită din subsol-beci, parter şi etaj şi pentru imobilul situat în municipiul Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 119 mp şi construcţie compusă din subsol, parter şi etaj.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 233 din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul Municipiului Constanţa; a obligat reclamanţii A. şi C. către pârâţii Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul Municipiului Constanţa la plata sumei de 1.487,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată onorariu avocat.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin decizia civilă nr. 143/C din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 28 ianuarie 2021 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă; a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa în sumă de 1.428 RON.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 ianuarie 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei atacate, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, raportându-se la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, a arătat că soluţia dată de instanţa de apel reprezintă o atingere adusă de Statul Român drepturilor familiei sale, drepturi care sunt garantate oricărui cetăţean de Constituţia României şi de alte acte normative în vigoare.

În condiţiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental garantat prin Constituţia României, iar acţiunile pentru protejarea acestuia sunt imprescriptibile, proprietarul bunului putând recurge la orice mod procedural sau substanţial pentru redobândirea, conservarea şi apărarea dreptului de proprietate, nu se poate respinge notificarea reclamantei, ca tardiv formulată, instanţei de judecată incumbându-i obligaţia de a analiza fondul dreptului dedus judecăţii şi de a dispune retrocedarea imobilului fostului proprietar.

Astfel, a invocat prelungirea termenului prin instituţia suspendării curgerii termenului în modalitatea definită de normele de drept comun, care arată că pe perioada intervenirii unei situaţii obiective, dincolo de voinţa părţilor, în care aceştia nu au avut cunoştinţă de existenţa posibilităţii fornulării unei notificări relative la imobilul din b-dul x, prin manoperele dolosive ale angajaţilor din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, care au înstrăinat în mod nelegal către alte persoane străine de imobil, aceştia s-au aflat în situaţia în care termenul defipt de lege nu a curs împotriva lor.

A invocat prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, de modificare şi completare a Legii nr. 1/2000, prin care s-a stabilit un termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen ce a fost prelungit expres, prin O.U.G. nr. 127/2005, până la 30 noiembrie 2015.

La data de 01 februarie 2022 (data înregistrării la Curtea de Apel Constanţa), recurentul-reclamant a depus o completare a motivelor de recurs, prin care, raportându-se la situaţia de fapt amplu expusă, a arătat că notificarea şi anexele depuse de către D. şi E. nu sunt conforme legii şi nu reflectă situaţia reală, în completarea acestora venind încheierea de certificare nr. 9093 din 05 septembrie 2011, care anulează orice act de dispoziţie efectuat fără respectarea acesteia.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 01 martie 2022 (data depunerii la oficiul poştal), intimaţii-pârâţi Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este definitivă, nesusceptibilă de cenzurare/reformare prin intermediul căii de atac a recursului.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 februarie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 21 martie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa, au solicitat anularea dispoziţiei nr. 20428/28.12.2018 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa de respingere a notificării nr. x/12.09.2005 şi obligarea pârâţilor la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Constanţa, b-dul x, nr. 16 compus din teren în suprafaţă de 215 mp şi construcţie alcătuită din subsol-beci, parter şi etaj şi pentru imobilul situat în municipiul Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 119 mp şi construcţie compusă din subsol, parter şi etaj.

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţia a cărei anulare au solicitat-o reclamanţii, s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al numiţilor C. şi B., pentru imobilele situate în Constanţa, b-dul x nr. 16, compus din teren în suprafaţă de 2.154 mp. şi construcţia compusă din subsol-beci, parter şi etaj, şi b-dul x nr. 16 (fost b-dul x nr. 20) compus din teren în suprafaţă de 119 mp. şi construcţie compusă din subsol, parter şi etaj, având în vedere că notificarea este tardiv formulată.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3), dreptul persoanei îndreptăţite să atace decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor].

Dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligaţia entităţilor învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispoziţiilor art. 35 din acelaşi act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. Obligaţia entităţii învestite conform legii de soluţionare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menţine chiar în condiţiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, aşadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 143/C din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de cenzură pe calea recursului, operand în acest caz principiul legalităţii căii de atac, reglementat de art. 129 din Constituţia României şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia, în condiţiile legii.

Astfel, pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.