Cassation appeal inadmissible against final compensation ruling in abusive property seizure case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constatate că este îndreptăţit la obţinerea despăgubirilor pentru cele două imobile: imobilul din str. x, sectorul 2 şi imobilul din str. x, Bucureşti, în integralitate, precum şi pronunţarea unei hotărâri, prin care notificările nr. 3849 şi nr. 3850 din 08.11.2001 să fie admise în totalitate, nu doar pentru cota de 1/4.

În drept, a invocat prevederile art. 557, art. 963 şi urm., art. 976 şi urm. C. civ., art. 192 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 10/2001 şi alte acte în materie.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 884 din 15 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii şi rămânerii fără obiect; a admis, în parte, contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti; a anulat dispoziţia nr. x/13.09.2018 şi dispoziţia nr. x/13.09.2018 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti; a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, la emiterea a două dispoziţii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 7/24 din imobilele ce fac obiectul dispoziţiilor contestate, în favoarea reclamantului A..

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1213 A din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 884 din 15 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, la emiterea a două dispoziţii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilele, ce fac obiectul dispoziţiilor contestate, în favoarea reclamantului A.; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1213 A din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 ianuarie 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor instanţelor de apel şi fond, rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de retrocedare a celor două imobile în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru teren şi puncte de despăgubire pentru construcţii, în totalitate, în cotă de 1/1, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, sub aspectul nelegalităţii hotărârii atacate în ceea ce priveşte omisiunea acordării celorlalte drepturi rezultate din înscrisurile depuse la dosar prin care cota sa se întregeste până la 1/1 pentru ambele imobile, a arătat că, prin decizia nr. 1213A/2021, a fost majorată cota de 1/4 la cota de 1/2 din drepturile solicitate prin notificarea adresată Municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin cererea de chemare în judecată a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 20527/13.09.2018 şi a Dispoziţiei nr. 20528/13.09.2018, pentru faptul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii doar în cota de 1/4 din toate drepturile pe care le-a revendicat şi că este îndreptăţit să primească cota 1/1 din cele două imobile revendicate nu doar o cotă de 1/2.

A precizat că ambele instanţe au ignorat dispoziţiile sentinţei civile nr. 2365 din 16 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ale deciziei nr. 968 A din 23 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, precum şi ale sentinţei civile nr. 8418 din 17 iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin care a dobândit întregul drept de proprietate asupra celor 2 imobile, recunoscându-i-se calitatea de unic moştenitor după B. şi dobândirea drepturilor prin tranzacţie şi cesiune.

În concluzie, a solicitat ca instanţa de recurs să constate faptul că este moştenitorul autorilor săi, respectiv al fraţilor şi că are dreptul la o cotă integrală asupra celor două imobile.

La data de 09 mai 2022, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a reiterat argumentele expuse prin cererea de recurs în suţinerea nelegalităţii deciziei atacate.

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20 august 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 07 martie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constatate că este îndreptăţit la obţinerea despăgubirilor pentru cele două imobile: imobilul din str. x, sectorul 2 şi imobilul din str. x, Bucureşti, în integralitate, precum şi pronunţarea unei hotărâri, prin care notificările nr. 3849 şi nr. 3850 din 08.11.2001 să fie admise în totalitate, nu doar pentru cota de 1/4.

Înalta Curte reţine că prin Dispoziţia nr. 20527/13.09.2018, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a modificat Dispoziţia nr. 16946/22.03.2013 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din terenul în suprafaţă de 28 mp şi construcţia demolată în suprafaţă desfăşurată de 55,5 mp, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptăţite A. şi s-au respins notificările formulate de A. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 3/4 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, ca nedovedite.

Prin Dispoziţia nr. 20528/13.09.2018 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a modificat Dispoziţia nr. 16947/22.03.2013 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din terenul în suprafaţă de 300 mp şi construcţia demolată în suprafaţă utilă de 50,60 mp imposibil de restituit în natură persoanei îndreptăţite A. şi s-au respins notificările formulate de A. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 3/4 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, ca nedovedite.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3), dreptul persoanei îndreptăţite să atace decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor].

Dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligaţia entităţilor învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispoziţiilor art. 35 din acelaşi act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. Obligaţia entităţii învestite conform legii de soluţionare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menţine chiar în condiţiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, aşadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 1213 A din 28 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de cenzură pe calea recursului, operand în acest caz principiul legalităţii căii de atac, reglementat de art. 129 din Constituţia României şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Astfel, pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă sau de dispoziţii procedurale din legi speciale.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.