Appeal against denial of restitution compensation ruled inadmissible as Court of Appeal judgment was final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed the plaintiff’s appeal as inadmissible, thereby affirming the Court of Appeal’s decision that had rejected the plaintiff’s challenge against the National Commission for the Compensation of Buildings’ invalidation decision (no. 20754/2018) and refused to compel the Commission to issue a validation decision regarding the compensation annex for a 0.3348 ha plot. The dispute arose under Law No. 165/2013 on completing the restitution process for properties abusively taken during the communist regime, where the plaintiff contested the invalidation of a prior county commission resolution. The court held that, under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions in such cases are subject only to appeal, and per Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, the Court of Appeal’s judgment was final and not subject to further review, making the appeal procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against denial of restitution compensation ruled inadmissible as Court of Appeal judgment was final: 20754/2018) and refused to compel the Commission to issue a validation decision regarding the compensation annex for a 0.3348 ha plot. The dispute arose under Law No. 165/2013 on completing the restitution process for properties abusively taken during the communist regime, where the plaintiff contested the invalidation of a prior county commission resolution. The court held that, under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions in such cases are subject only to appeal, and per Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, the Court of Appeal’s judgment was final and not subject to further review, making the appeal procedurally inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as inadmissible in the filtering procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 mai 2022
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2018, la 30 iulie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii Comisiei Judeţene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziţia 46, a Comisiei Locale Aleşd, pentru suprafaţa de 0.3348 ha.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 22 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat decizia de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de pârâtă. A obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de validare a Hotărârii Comisiei Judeţene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziţia 46, a Comisiei Locale Aleşd, pentru suprafaţa de 0.3348 ha.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 969 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, contestaţia.
4. Recursul exercitat în cauză
Decizia de apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A., în cadrul căruia a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.
Recurentul şi intimata nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere.
6. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie acţiunea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii Comisiei Judeţene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziţia 46, a Comisiei Locale Aleşd, pentru suprafaţa de 0.3348 ha.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă, prevede la art. 35 următoarele:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, rezultă că decizia nr. 969 din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă are un caracter definitiv şi nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac reglementate de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 969 din 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2022.