Competence for approval of forced enforcement: sole debtor domicile prevails over multiple-debitor rule when enforcement is limited to surety only

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti sub nr. x/2022, B.E.J. A. a formulat cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului B., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de împrumut completat prin angajament de plată girant nr. x din 17.06.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 620 din 21 ianuarie 2022, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În motivare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 şi 112 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, raportat la domiciliul debitorului principal situat pe raza municipiului Ploieşti, este competentă să judece cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Ploieşti.

Nu se poate reţine competenţa acestei instanţe în virtutea faptului că debitorul obligat accesoriu figurează cu domiciliul pe raza sectorului 1 Bucureşti, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de împrumut ce face obiectul prezentei cereri.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, prin încheierea nr. 472 din 7 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea procesului şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În dezvoltarea argumentelor ce fundamentează excepţia, s-a constatat că cererea de încuviinţare a executării silite cade în competenţa instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, după cum se arată în prevederile art. 666 alin. (1) şi 651 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, introdusă de executorul judecătoresc, cât şi din actele depuse la dosar, a rezultat că domiciliul debitorului pentru care se solicită încuviinţarea executării silite, respectiv B. este în Mun. Bucureşti, Calea x. Bloc 6, apartamentul 5.

Cu toate că prin cererea de executare silită formulată de creditoare aceasta a solicitat deschiderea procedurii faţă de debitorul principal şi faţă de fideiusor, s-a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite al cărui titular este executorul judecătoresc a fost îndreptată doar împotriva debitorului B. (în calitate de fideiusor).

Mai mult decât atât, ca urmare a precizărilor solicitate de instanţă pentru termenul din 7 martie 2022, executorul judecătoresc a înaintat încheierea din 17 ianuarie 2022, prin care a refuzat deschiderea procedurii faţă de debitorul principal - C. şi a continuat procedura de executare silită doar împotriva debitorului B..

Ipoteza prevăzută de textul art. 112 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabilă prezentei cauze, deoarece cererea introductivă de instanţă, formulată de executorul judecătoresc vizează doar pe debitorul garant B., or, textul de lege are în vedere ipoteza unei cereri introductive de instanţă ce vizează mai mulţi debitori.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constând în contractul de împrumut, completat prin angajament de plată girant nr. x din 17.06.2020, formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A., pentru creditoarea D..

Chestiunea care a condus la ivirea conflictului de competenţă a fost determinată de stabilirea diferită a debitorilor în cauză de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că cererea de executare silită vizează un debitor principal şi unul obligat accesoriu, ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Ploieşti a constatat că este vorba despre un singur debitor, E., în calitate de fideiusor, şi încuviinţarea se face de instanţa de la sediul acestuia.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definesc instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. 3 al aceluiaşi articol dispune că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte notează că, deşi cererea de executare silită adresată de creditoare executorului judecătoresc îl vizează atât pe debitorul principal C., cât şi pe fideiusorul F. ce s-a obligat prin angajamentul de plată, în cererea formulată la instanţă de organul de executare silită, la dosarul primei instanţe sesizate, se menţionează că doar debitorul B. este cel împotriva căruia se solicită încuviinţarea de executare.

Acest aspect a fost clarificat şi de executorul judecătoresc prin precizările depuse la 1 martie 2022, ca urmare a solicitării instanţei de a preciza care sunt debitorii cu privire la care se solicită încuviinţarea executării silite, în sensul că cererea din 17.01.2022, de executare silită, este îndreptată doar împotriva garantului B., deoarece în ce îl priveşte pe debitorul principal C., nu este competent teritorial în raport de domiciliul acestuia - jud. Prahova. Acesta este şi motivul pentru care a refuzat deschiderea procedurii de executare silită împotriva debitorului C., prin încheierea din 17.01.2022, emisă în dosarul execuţional nr. x/2022.

Reţinând că executarea silită se limitează la urmărirea debitorului B., care are domiciliul în Mun. Bucureşti, în aplicarea normelor înscrise în art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii se va fixa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâţi (debitori), nu sunt aplicabile în speţă în condiţiile în care cererea de executare silită formulată de executor îl are în vedere doar pe debitorul garant B..

Pentru toate considerentele înfăţişate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 mai 2022.