Tax enforcement jurisdictional conflict: timeliness of territorial incompetence exception in execution challenges

Şedinţa publică din data de 04 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22.03.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, a formulat contestaţie împotriva actelor de executare silită, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil şi a condiţiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

În drept, s-au invocat prevederile art. 260-art. 262, art. 213, Titlul X din Legea 207/2015 Codul de procedură fiscală, Regulamentul European 2010/24/UE.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8564/2021 din 02 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului nu se află în ţară, competentă să soluţioneze cauza este judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc investit de creditor.

Constatând că debitoarea nu a făcut dovada domiciliului său cu acte de rezidenţă valabile la data sesizării organului de executare şi reţinând că aceasta nu are domiciliul în ţară, iar sediul organului de executare este în mun. Cluj-Napoca, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 1338/2022 din 16 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare şi nici la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, ci a fost invocată prin notele scrise formulate de intimată la data de 02 septembrie 2021.

Totodată a reţinut că necompetenţa materială de ordine publică, neinvocată în termen, duce la decăderea intimatei din dreptul de a invoca această excepţie. Drept urmare, a apreciat că Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze cauza şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Cluj-Napoca.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin care a solicitat anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil şi a condiţiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea diferită pe care au dat-o instanţele aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială privată, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, "domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria î a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale referitoare la posibilitatea şi momentul invocării excepţiei de necompetenţă de ordine publică, stabilind obligaţia judecătorului de a verifica din oficiu competenţa la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", excepţia pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecăţii, prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2021, pe rolul Judecătoriei Craiova, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil şi a condiţiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 aprilie 2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2021, primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru depunerea dosarului execuţional.

La data de 02 septembrie 2021, intimata a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Craiova.

La termenele de judecată din data de 06 septembrie 2021 şi 04 octombrie 2021, Judecătoria Craiova a acordat termen pentru a se face dovada că reclamanta contestatoare are reşedinţa la Craiova, iar la 02 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În acest context, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 14 iunie 2021, când instanţa a dispus amânarea cauzei instanţa pentru depunerea dosarului execuţional.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică şi cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

În speţă, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată prin notele scrise depuse de intimată pentru cel de al doilea termen de judecată, respectiv la data de 02 septembrie 2021.

Ca atare, neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, a avut ca efect consolidarea competenţei Judecătoriei Craiova, aceasta devenind competentă să soluţioneze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin admiterea excepţiei de necompetenţă, în condiţiile în care amânarea judecăţii la primul termen s-a dispus pentru depunerea dosarului execuţional.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Cornetu este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 mai 2022.