Unauthorized Guesthouse Phonogram Playback: Remuneration Tripled, Licensing Decreed, Appeal Costs Awarded

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 11 septembrie 2019, reclamanta Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei:

- la plata sumei de 1806 RON x 3, reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 1.10.2016-30.06.2019 pentru punctele de lucru nedeclarate;

- la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1012,36 x 3 RON, reprezentând triplul penalităţilor de întârziere;

- la încheierea autorizaţiilor licenţa neexclusivă cu CREDIDAM pentru comunicarea publica a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spaţiile administrate.

2. Hotărârea tribunalului

Prin sentinţa civilă nr. 783/07.07.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata sumei de 5.418 RON reprezentând triplul remuneraţiilor datorate, începând cu data de 1.10.2016 - 30.06.2019, pentru unitatea nedeclarată, a obligat pârâta să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora si a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spatiile administrate, a respins cererea reclamantei vizând acordarea triplului penalităţilor de întârziere aferente remuneraţiilor pentru spatiile nedeclarate, a respins cererea reclamantei de acordare a TVA, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 520 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, taxa ONRC şi onorariu de avocat.

3. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia nr. 1338A din 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 783/07.07.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a obligat apelanta la plata sumei de 700 RON către intimata reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

În motivare, instanţa de apel a constatat, contrar susţinerilor pârâtei, că există la dosar un referat întocmit la 25.06.2019 de către un inspector al CREDIDAM, care s-a deplasat la unitatea hotelieră B. şi a constatat că în incinta unităţii de tip pensiune se comunică public fonograme de comerţ ori publicate în scop comercial şi prestaţii artistice din domeniul audiovizual prin intermediul aparatelor TV din camerele pensiunii.

Instanţa a mai reţinut şi că pârâta a avut apărări diferite în faţa tribunalului, unde a susţinut că a închiriat, în calitate de furnizor/locator, spaţiul unor alte persoane, depunând copia unor contracte de închiriere din 2012 şi 2013 în acest sens, contracte care se referă la spaţii relativ mici şi încheiate unul în anul 2012, altul în anul 2013, altul în 2016, respectiv 2017 pe perioade de un an.

Ulterior, prin motivele de apel, pârâta, pentru prima dată în calea de atac, a susţinut că nu mai are calitatea de proprietar/administrator al clădirii, aspect pe care instanţa nu l-a avut în vedere, în contextul în care, în faţa primei instanţe, nu negase această calitate, ci o afirmase implicit atunci când pretindea că închiriase spaţiile respective.

De altminteri, pârâta apelantă a declarat că ar fi renunţarea la închirierea acestuia, încheiată cu locatorul C., renunţare pe care a adus-o la cunoştinţă acestuia în septembrie 2018, când asociatul pârâtei, D., a cerut cumpărarea clădirii.

Instanţa a constatat deci că apărările pârâtei sunt, pe de o parte, contradictorii, iar pe de altă parte nesusţinute de probele administrate.

4. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, pârâta a formulat în termenul legal recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

Pârâta a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., susţinând că instanţa competentă să judece cauza ar fi cea de la sediul recurentei şi nu Tribunalul Bucureşti, făcând referire la decizia nr. 21/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii.

Pârâta a mai arătat că decizia recurată ar conţine motive străine de natura cauzei şi contradictorii, cu privire la susţinerile pârâtei de la instanţa de fond şi de la cea de apel. În realitate, aceste susţineri nu sunt contradictorii; astfel, prin întâmpinarea depusă la tribunal, pârâta a arătat foarte clar că nu mai desfăşoară activitate în spaţiul care aparţinea Cooperativei de Consum, întrucât acesta se află în folosinţa altor societăţi, iar prin motivele de apel, pârâta a susţinut că nu mai desfăşoară activitate şi că nu a lucrat în perioada în care sunt solicitate despăgubiri.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta pârâta a invocat nelegalitatea deciziei recurate pentru nemotivare şi motivare contradictorie, întrucât apărările pârâtei conţinute în cuprinsul întâmpinării depuse la tribunal şi al motivelor de apel depuse la curtea de apel sunt coerente şi se sprijină pe situaţia de fapt.

Aceste critici au fost circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în ansamblul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

În cauză, recurenta a susţinut incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din perspectiva existenţei unor considerente contradictorii pe care instanţa de apel şi-a argumentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pot fi existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, contrarietatea dintre dispozitiv şi considerente.

Din aceasta perspectivă, raportat la motivul de recurs invocat, la considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea depusă la tribunal şi aflată la filele x, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată. A motivat, arătând că respectivul spaţiu a fost deţinut de C., fiind înstrăinat altor persoane fizice, care, la rândul lor, l-au dat în folosinţa unor persoane fizice sau juridice, cu alt obiect de activitate. Ataşat întâmpinării, a depus copia unor contracte de închiriere din 2012 şi 2013, care se referă la spaţii relativ mici şi încheiate unul în anul 2012, altul în anul 2013, altul în 2016, respectiv 2017, pe perioade de un an.

Prin memoriul de apel, aflat la fila x şi verso din dosarul de apel, pârâta a susţinut că nu mai are calitatea de proprietar/administrator al clădirii şi nici nu mai desfăşoară activităţi turistice.

Ca urmare, Înalta Curte constată că este legală reţinerea instanţei de apel, în sensul că apărările pârâtei exprimate în scris prin întâmpinarea depusă în faţa tribunalului şi motivele de apel sunt contradictorii, câtă vreme, pe de-o parte, asociatul pârâtei este şi presupusul cumpărător la licitaţie al clădirii la 30.01.2019, iar pe de altă parte este şi membru cooperator în cadrul C., cu referire la modalitatea în care a fost transferată responsabilitatea cu privire la obligaţiile decurgând din activitatea hotelieră.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că instanţa de apel şi-a argumentat atât în fapt, cât şi în drept soluţia adoptată, iar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Cu privire la critica privind incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste susţineri au fost formulate pentru prima dată direct în recurs, fără a fi invocate şi în motivele de apel.

Din lucrările dosarului, se constată că pârâta a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 783/07.07.2020, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată.

Din cuprinsul motivelor de apel, aflate la fila x şi verso dosar apel, Înalta Curte reţine că pârâta a formulat critici referitoare la situaţia de fapt dedusă judecăţii, respectiv cu privire la chestiunea administrării B.; pe aspectul necompetenţei instanţei nu au fost formulate critici.

Înalta Curte reaminteşte părţilor că recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel, cel puţin în parte.

Aceasta este una din expresiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel. Doar în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa investită cu calea extraordinară de atac.

Văzând prevederile art. 453 C. proc. civ. şi dovada cheltuielilor de judecată depuse de intimata reclamantă reprezentând onorariu de avocat şi aflată la dosar recurs, va obliga pe recurenta pârâtă la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1338A din 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă.

Obligă pe recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.