Waiver of appeal judgment and contractual waiver of litigation costs in civil proceedings

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la 1 august 2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumei de 140.965 euro reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul acestuia, în detrimentul reclamanţilor, ca urmare a refuzului de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.08.2008 de către B.N.P. D..

Cererea a fost întemeiată pe instituţia îmbogăţirii fără justă cauză din vechiul C. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi B..

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 818 A din 4 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 140.965 euro, precum şi 15.055,40 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru plătită în cursul ambelor grade de jurisdicţie în fond.

Aceeaşi instanţă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei, prin încheierea din 31 octombrie 2018, în sensul că numele intimatului pârât este E., nu C..

Prin decizia nr. 1578/16.09.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâtul E. împotriva hotărârii de apel, a casat decizia şi a trimis cauza la instanţa de apel pentru rejudecare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 739A din 6 mai 2021 a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 1564 din 2 noiembrie 2017, ca nefondat.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva ultimei decizii de apel au promovat recurs reclamanţii A. şi B..

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit dovezilor de înmânare de la dosar recurs.

6. Apărările formulate în recurs

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea căii de atac, fără a fi depuse dovezi în justificarea acestora.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cadrul procedurii de filtru recurenţii reclamanţi au ataşat la dosar declaraţia autentificată nr. x din 8 martie 2022 de către Notar Public F., din care reiese că se renunţă, în temeiul prevederilor art. 406 C. proc. civ., la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 739A din 6 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A fost anexată şi tranzacţia autentificată sub nr. x din 8 martie 2022 de către acelaşi notar, prin care părţile cauzei sunt de acord să stingă definitiv şi irevocabil pretenţiile de orice natură care derivă din litigiul pendinte prin plata unei sumei de bani şi să renunţe la judecata căii extraordinare de atac. În tranzacţie se consemnează şi aspectul că pârâtul E. renunţă la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în recurs.

Faţă de poziţia procesuală a recurenţilor, de renunţare la judecarea cererii de recurs, Înalta Curte notează că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procesuale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale părţilor cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunţarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil.

Instituţia renunţării la judecată este reglementată prin dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., în care se stipulează:,,(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială’’.

Văzând manifestarea de voinţă neîndoielnică şi neechivocă, exprimată în cadrul declaraţiei autentificate de la dosar recurs, poziţie reluată şi prin actul de dispoziţie al tranzacţiei cu privire la pretenţiile deduse judecăţii în litigiul pe care s-a grefat cererea de recurs, Înalta Curte, în aplicarea principiului disponibilităţii, va lua act de renunţarea reclamanţilor la judecata căii de atac a recursului.

În ce priveşte problema acordării cheltuielilor de judecată pe care le-ar putea solicita intimatul de la reclamant în aplicarea prevederilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de declaraţia inserată în cuprinsul tranzacţiei încheiate în formă autentică, în sensul că E. renunţă la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în etapa procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţare la judecarea cererii de recurs formulată de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 739 A din 6 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2022.