Judicial deed in lieu of authentic act barred by pre-existing death of defendants and prohibition of new claims in appeal

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru parcela nr. 430, cu suprafaţa de 249 mp, situată în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 9631 din 10 octombrie 2019, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei către Tribunalul Bucureşti raportat la valoarea obiectului cererii - 284.696,34 RON.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 93 din 17 ianuarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor şi a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 188A din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

4. Recursul exercitat în cauză

Hotărârea de apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

Fără a proceda la încadrarea susţinerilor în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a reproşat instanţei lipsa de rol activ în soluţionarea pricinii, înţelegând să nu continue judecata litigiului prin introducerea în cauză a Statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Primăriei sectorului 2 Bucureşti, prin Primar. Nerespectarea rolului activ se reflectă şi în efectul devolutiv al căii de atac a apelului, în soluţionarea căreia Curtea avea posibilitatea de a solicita noi dovezi care să conducă la pronunţarea unei soluţii în litigiu.

Recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat, anularea celor două hotărâri şi trimiterea pricinii spre o nouă judecată la instanţa competentă.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen de judecată la 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Apărările formulate în recurs

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Demersul judiciar promovat de reclamant este reprezentat de o acţiune cu obiect unei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru parcela nr. 430, cu suprafaţa de 249 mp, situată în Bucureşti, str. x, formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor, reţinând că aceştia figurează decedaţi din anii 1976 şi 1977, deci, anterior introducerii procesului pe rolul instanţei.

Raţionamentul a fost validat de Curtea de Apel ce s-a rezumat la a statua că reclamantul avea posibilitatea să solicite introducerea în proces a moştenitorilor sau a altor pârâţi aflaţi în viaţă, în condiţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., printr-o modificare a cererii de chemare în judecată, dar a depăşit acest moment procesual şi abia la 17 ianuarie 2020 şi-a manifestat intenţia de a efectua demersuri la Camera Notarilor Publici în vederea identificării moştenitorilor celor decedaţi.

Critica descrisă în memoriul de recurs relevă încălcarea prin decizia atacată a unor norme de procedură, referitoare la rolul activ al judecătorului în instrumentarea cauzei (art. 22 C. proc. civ.) şi la capacitatea procesuală de folosinţă (art. 56 coroborat cu art. 40 C. proc. civ.) şi, ca atare, poate fi subsumată ipotezei de nelegalitate configurată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentului, instanţa a greşit, deoarece nu a dispus introducerea în cauză a Statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Primăriei sectorului 2 Bucureşti, prin Primar, conduită ce se degajă din lipsa de rol activ în continuarea judecăţii, mai ales că apelul are un caracter devolutiv, trăsătură ce permite administrarea de probe de natură a conduce la rezolvarea litigiului.

Înalta Curte reţine că această critică nu se vădeşte a fi fondată. Pe de o parte, se impune a se observa că recurentului, în calitate de reclamant, îi revenea sarcina de a introduce în proces noi pârâţi cu care înţelege să se judece, printr-o modificare de acţiune formulată până la primul termen de judecată la care a fost citat în faţa primei instanţe, pe terenul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., însă nu a dat curs acestui demers, iar, pe de altă parte, cererea de introducere în cauză a Statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Primăriei sectorului 2 Bucureşti, prin Primar, inserată în apel, are caracteristicile unei cereri noi, inadmisibile în cadrul căii ordinare de atac în raport de art. 478 alin. (3) C. proc. civ. "În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.’’

Aşadar, nu se poate discuta despre o lipsă de rol activ a instanţei de apel, aceasta nefiind îndrituită să identifice persoanele în raport de care reclamantul doreşte să-şi valorifice pretenţiile deduse judecăţii, câtă vreme principiul disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil cuprinde, printre altele, şi dreptul părţii de a determina limitele acţiunii sub aspectul pârâţilor în cauză.

Astfel, întregul raţionament îmbrăţişat de Curte pe acest aspect este corect, ceea ce relevă o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ. în planul capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor B. şi C., decedaţi anterior declanşării cererii de chemare în judecată, aceştia neputând avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, în concret capacitatea de a sta în judecată.

În temeiul considerentelor înfăţişate, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele pentru existenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va respinge, ca nefondat, recursul în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii ca legală a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 188 A din 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2022.