Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Court of Găești Competent for Forced Execution Based on Debtor’s Actual Residence

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta la 16 februarie 2022, B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornite de creditoarea B. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 19 martie 2013.

II. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Deta:

Prin încheierea nr. 249 din 16 februarie 2022 pronunţată de Judecătoria Deta, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

În motivare, prima instanţă sesizată a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare fiind competentă să încuviinţeze executarea silită, la cererea executorului judecătoresc. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În urma verificărilor efectuate, instanţa a constatat că reşedinţa debitorului se află în localitatea Găeşti, str. x, jud. Dâmboviţa, astfel că a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Găeşti.

III. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Găeşti:

Prin sentinţa civilă nr. 200 din 23 februarie 2022, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Deta competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea B. şi pe debitorul C..

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerente, instanţa a reţinut că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel şi aceasta soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite.

Cum la data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc domiciliul debitorului se afla în oraşul Gătaia, judeţul Timiş, instanţa învestită prin declinare a reţinut că Judecătoria Deta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de B.E.J. A., la solicitarea creditoarei B., împotriva debitorului C..

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul sau reşedinţa debitorului.

Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din cuprinsul acestei norme reiese că legiuitorul acordă valenţă legală, din punctul de vedere al competenţei instanţei de executare, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale.

Astfel, determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", inserată în dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Înalta Curte constată că la data înregistrării cererii de executare silită (14 februarie 2022), aceasta reprezentând data sesizării organului de executare, din extrasul de interogare a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date rezultă că reşedinţa debitorului era în oraşul Găeşti, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Găeşti.

Ţinând cont că scopul normelor care guvernează procesul civil constă în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite, acesta poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are reşedinţa debitorul, proximitatea acestuia faţă de instanţa de executare facilitându-i accesul efectiv la justiţie şi concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită.

Pentru considerentele expuse, faţă de împrejurarea că debitorul are reşedinţa în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa, aflată în circumscripţia Judecătoriei Găeşti, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2022.