Inadmissibility of cassation against revision decision on civil damages in criminal homicide case

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Fondul cauzei:

Prin sentinţa penală nr. 286 din 6 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului.

Pe latură civilă, instanţa a admis în parte acţiunile civile şi a obligat pe partea responsabilă civilmente la plata către părţile civile (revizuenţii din cauză) a următoarelor sume:

- către partea civilă B. - tatăl victimei, suma de 1.125 RON daune materiale şi suma de 30.000 euro daune morale;

- către fiecare dintre părţile civile C., D. şi E. - fraţii şi sora victimei, câte 1.125 RON daune materiale şi câte 15.000 euro daune morale;

- către partea civila F. - nepotul defunctului, suma de 10.000 euro daune morale.

2. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia penală nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul părţii responsabile civilmente G. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 286 din 6 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Buftea.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond, a fost obligată partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata către partea civilă B. a sumei de 2250 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 10.000 euro în echivalentul în RON la cursul BNR la data efectivă a plăţii reprezentând daune morale.

A fost înlăturată obligarea părţii responsabile civilmente G. S.A. la plata daunelor materiale şi a daunelor morale către părţile civile C., D., F. şi E..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

3. Revizuirea:

Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub dosar nr. x/2021, revizuenţii (părţi civile în dosarul penal) B., C., E., D. şi F. au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019, exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - prin hotărârea atacată, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi s-a dat mai mult decât s-a cerut.

4. Decizia pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire:

Prin decizia nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuenţii B., C., D., F. şi E. împotriva deciziei civile nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în contradictoriu cu intimaţii G. S.A. şi A..

5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenţii B., C., D., F. şi E. au declarat recurs.

Subsumat motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au arătat că:

- prin hotărârea dată în revizuire, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, prin faptul că la soluţionarea revizuirii nu a aplicat, a încălcat sau a interpretat greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C.pr.cic., art. 417, art. 420 alin. (11), art. 19 alin. (5) si art. 23 C. proc. pen. şi art. 12 C. civ.

- instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că se referă exclusiv la obiectul cererilor de chemare în judecată, a cererilor reconvenţionale sau de intervenţie principală, şi nu la obiectul cererilor de apel, în condiţiile în care acest motiv de revizuire reprezintă expresia principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, reglementat de dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instituit in vederea respectării principiului de drept civil a libertăţii de a dispune prevăzut de art. 12 C. civ.;

- reţinând doar că potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen. instanţa penală care judecă apelul este obligată sa analizeze cauza sub toate aspectele, instanţa de revizuire a aplicat greşit aceste dispoziţii în condiţiile în care nu le-a corelat cu cele ale art. 420 alin. (1)1 şi art. 19 alin. (5) si art. 23 C. proc. pen., de care este evident că este ţinută şi instanţa care judecă apelul penal pe latura civilă, nu numai instanţa care judecă fondul procesului penal;

- de asemenea, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 420 alin. (11) C. proc. pen. care prevăd ca "La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata in fond, in măsura in care in prezentul titlu nu exista dispoziţii contrare." De altfel, aplicabilitatea acestor dispoziţii nici măcar nu a fost analizată de instanţă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

- instanţa de revizuire a încălcat şi prevederile art. 19 alin. (5) şi art. 23 C. proc. pen., în condiţiile în care a reţinut că, analizând cauza sub toate aspectele, instanţa care judecă apelul penal pe latura civilă nu ar mai fi ţinută de limitele instituite de art. 23 C. proc. civ. penala de care este ţinuta instanţa care judeca fondul procesului penal pe latura civilă. Mai mult, instanţa nici măcar nu a analizat aplicabilitatea acestor dispoziţii, deşi au fost invocate în susţinerea temeiniciei cererii de revizuire, iar sub acest aspect hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 decembrie 2021.

Având în vedere data înregistrării acţiunii pe rolul instanţelor judecătoreşti (15 noiembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de intimata G. S.A., a cărei analiză este prioritară potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În conformitate cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

În speţă, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuire formulată împotriva soluţiei pronunţate pe latura civilă a unei hotărâri penale definitive.

Recurenţii-revizuenţi au avut calitatea de părţi civile în dosarul penal nr. x/2019, soluţionat în fond de Judecătoria Buftea prin sentinţa penală nr. 286 din 6 iulie 2020, hotărâre supusă numai căii de atac a apelului, conform dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că:

"Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel", coroborate cu cele ale art. 551 C. proc. civ. ce dispun că:

"Hotărârile primei instanţe rămân definitive:

1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului;

2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestaţiei:

a) când nu s-a declarat apel sau contestaţie în termen;

b) când apelul sau, după caz, contestaţia declarată a fost retrasă înăuntrul termenului;

3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestaţiei;

4. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia."

De asemenea, potrivit art. 552 C. proc. pen.:

"Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel."

Coroborând prevederile din C. proc. pen. anterior redate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cum hotărârea penală ce a făcut obiectul cererii de revizuire este definitivă, reiese că şi decizia nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost soluţionată cererea de revizuire este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Existenţa recursului în casaţie nu înlătură caracterul definitiv al deciziei pronunţate de instanţa penală în soluţionarea apelului declarat împotriva soluţiei pronunţate pe latura civilă a hotărârii penale.

Mai mult decât atât, recursul în casaţie din procedura penală nu echivalează cu calea de atac a recursului existentă în procedura civilă, astfel cum susţin recurenţii-revizuenţi. În conformitate cu expunerea de motive a noului C. proc. pen., "recursul în casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii ţări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este numai de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege."

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

Faţă de soluţia pronunţată asupra excepţiei procedurale, dat fiind că recurenţii-revizuenţi au exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, iar admisibilitatea căii de atac primează solicitării de suspendare a judecăţii cauzei, Înalta Curte nu are a se mai pronunţa asupra cererii de suspendare formulate de intimata G. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii B., E., C., F. şi D. împotriva deciziei civile nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.