Insufficient judicial stamp duty on revision petition barred merits review despite partial payment

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri, motivat de faptul că pârâtul a făcut afirmaţii denigratoare pe postul de televiziune C., în cadrul emisiunii "Jocuri de putere" din 8 martie 2017.

În drept, a invocat prevederile art. 253 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, s-a admis în parte acţiunea.

A fost obligat pârâtul B. să achite către reclamantul A. suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 23/A din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 15 februarie 2017, a încheierii din 1 februarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Maramureş.

4. Deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Recurs:

Prin decizia nr. 2359 din 5 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 23/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat contestaţie în anulare.

Contestaţie în anulare:

Prin decizia nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2359 din 5 decembrie 2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

A fost obligat contestatorul B. la plata sumei de 585 RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 30 ianuarie 2020, sub dosar nr. x/2020, revizuentul B. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2017.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

6. Sentinţa pronunţată de tribunal în soluţionarea cererii de revizuire:

Prin sentinţa civilă nr. 455 din 10 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimatul A. împotriva sentinţei civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş.

A fost obligat revizuentul B. să achite intimatului A. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

7. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B. împotriva sentinţei civile nr. 455 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.

A fost obligat apelantul să plătească către intimatul A. suma de 1.610 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

8. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, revizuentul B. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea sentinţei nr. 455 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Maramureş şi a deciziei nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj şi rejudecarea cererii de revizuire.

În motivare, recurentul-revizuent a arătat că instanţele nu au luat în considerare chitanţa nr. x din 14 ianuarie 2020 ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar curtea de apel a reţinut aceleaşi considerente de respingere a apelului pe care le-a avut în vedere prima instanţă când a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire.

În continuare, prezentând succesiunea actelor emise de instanţa de revizuire, recurentul-revizuent a arătat că la 11 februarie 2020 i-a fost comunicată de către tribunal o adresă prin care i s-a pus în vedere ca, până la termenul din 17 februarie 2020, să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON şi o cauţiune de 3180 RON, precum şi o altă adresă, emisă la aceeaşi dată, prin care i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

La 14 februarie 2020 a transmis prin fax întâmpinare, declarând că înţelege să renunţe la suspendarea executării, pentru ca la 15 februarie 2020 să formuleze o altă întâmpinare, în cuprinsul căreia a contestat expedierea citaţiei prin agentul procedural al Judecătoriei Vişeu de Sus, precum şi "alte ilegalităţi" săvârşite de Tribunalul Maramureş.

Recurentul-revizuent a arătat că instanţa nu avea temei legal pentru a-l obliga la plata taxei judiciare de timbru, taxă care este nelegală potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ce prevede că vor fi anulate doar capetele de cerere pentru care nu s-a achitat taxa de timbru, acţiunea urmând a fi soluţionată în limitele în care s-a plătit taxa.

Cum revizuentul a depus cerere de renunţare la suspendarea executării, apreciază că, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Tribunalul Maramureş a respins în totalitate cererea de revizuire, cu toate că a depus taxa de timbru în cuantum de 100 RON plătită din 14 ianuarie 2020 - soluţie menţinută de Curtea de Apel Cluj, apreciind că instanţele aveau obligaţia de a soluţiona capătul de cerere pentru care era deja depusă taxa judiciară de timbru.

În ceea ce priveşte cuantumul taxei de timbru, recurentul-revizuent a arătat că instanţele au reţinut, în mod greşit, că avea obligaţia de a achita o taxă de timbru în cuantum de 150 RON pentru soluţionarea cererii de revizuire, fiind încălcate dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Referitor la suspendarea executării, recurentul-revizuent a menţionat că nu a depus o cerere distinctă, ci suspendarea reprezenta al doilea capăt din cererea de revizuire, la care, de altfel, a renunţat.

Chiar dacă a formulat cerere de renunţare, instanţele nu aveau posibilitatea să îi respingă în totalitate revizuirea, cu atât mai mult cu cât au pronunţat hotărârile în lipsa sa de la toate termenele de judecată, citaţiile emise fiind nelegale.

Taxa reală achitată a fost de 100 RON pentru soluţionarea cererii de revizuire, iar la suspendarea executării a renunţat, astfel încât apreciază că instanţele nu au respectat dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. c), art. 34 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

9. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 ianuarie 2021.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 24 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

1. Critica privind nelegala citare a revizuentului în etapa apelului nu este întemeiată.

În condiţiile art. 160 alin. (2) C. proc. civ., orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Din dosarul constituit pentru etapa apelului rezultă că apelantul a primit personal citaţia atât pentru termenul din 29 septembrie 2020 - când judecata cauzei a fost suspendată din cauzei lipsei părţilor-, cât şi pentru cel din 10 noiembrie 2020, când s-a soluţionat apelul.

Ca atare, în respectul dispoziţiilor procedurale sus-menţionate, apelantul revizuent trebuia să fi invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul din 29 septembrie 2020 cel mai târziu la 10 noiembrie 2020, însă nu a acţionat în acest sens. După cum, lipsa procedurii de citare pentru termenul din 10 noiembrie 2020 trebuia dedusă analizei instanţei de apel cel mai târziu la termenul respectiv, ultimul acordat în etapa apelului.

Cum apelantul nu a procedat în sensul arătat, în lipsa unui text care să îngăduie invocarea direct în calea de atac a nesocotirii unui text care ocroteşte un interes privat, şi cum, faţă de primirea personală a citaţiilor, în condiţiile art. 159 C. proc. civ., se poate stabili cu certitudine că citarea apelantului fost legal îndeplinită, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs nu întruneşte cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2. Critica privind greşita anulare ca insuficient timbrată a cererii de revizuire nu este întemeiată.

Ambele instanţe au impus revizuentului - şi i-au şi comunicat obligaţia stabilită în sarcina sa - ca, în condiţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, să timbreze cu câte 100 RON fiecare din cele două motive de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 1, respectiv pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că revizuentul a achitat o taxă în cuantum de 100 RON nu justifica analiza a cel puţin un motiv de revizuire, în condiţiile în care solicitase şi suspendarea executării sentinţei. Or, s-a arătat corect, că din cei 100 RON achitaţi, 50 RON s-au imputat pentru taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de suspendare a executării sentinţei. Iar faptul că, prin încheierea din 18 martie 2020 s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare, nu conduce la o altă concluzie, în condiţiile în care, aşa cum prevede art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat. În consecinţă, numai dacă o cerere este legal timbrată instanţa o poate analiza şi, asemenea situaţiei din speţă, să ia act de renunţarea la judecata ei.

De vreme ce suma de 50 RON, rămasă după imputarea celor 50 RON datoraţi pentru suspendarea de executare, nu acoperă integral cuantumul taxei judiciare datorate pentru oricare dintre cele două motive de revizuire invocate, instanţele nu puteau face aplicarea art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi să analizeze cel puţin un motiv de revizuire.

Drept urmare, în respectul cerinţelor legale sus-menţionate, s-a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. anulându-se în întregime cererea de revizuire, soluţie care a fost păstrată prin respingerea apelului.

Pe cale de consecinţă, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.