Moral damages quantification in decedent's estate: mandatory alignment with domestic jurisprudence and specific case circumstances under CSA Order 14/2011

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi intervenientul forţat I., au solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri după cum urmează: pentru A., soţia victimei decedate - 600.000 RON reprezentând daune morale şi 1.167,81 RON reprezentând daune materiale; pentru B., fiul victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale; pentru C., fiul victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale; pentru D., fiul victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale; pentru E., fiul victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale; pentru F., nepoata victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale; pentru G., fiica victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale şi pentru H., fiica victimei decedate - 500.000 RON reprezentând daune morale.

Reclamanţii au depus cerere precizatoare prin care au solicitat introducerea în cauză ca pârât a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România.

La termenul din 8 septembrie 2017 instanţa a luat act de precizarea formulată de reclamanţi, în sensul că denumirea pârâtului este Biroul asigurătorilor de autovehicule din România ca organism de plată a despăgubirilor - Direcţia fondul pentru protecţia victimelor străzii.

Primul ciclu procesual:

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1134 din 8 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins, în consecinţă, acţiunea reclamanţilor.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia nr. 301 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 1134 din 8 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 1712 din 9 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., G., D., H., A., E., B. şi F. împotriva deciziei nr. 301 din 12 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Al doilea ciclu procesual:

5. Decizia pronunţată în rejudecare:

Prin decizia civilă nr. 906 din 30 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 1134 din 8 septembrie 2017 a Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul intervenient I. şi intimatul-pârât Biroul asigurătorilor de autovehicule din România ca organism de plată a despăgubirilor - Direcţia fondul pentru protecţia victimelor străzii.

A anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor următoarele sume: pentru reclamanta A., suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 1.167,81 RON cu titlu de daune materiale; pentru reclamantul B., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamantul C., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamantul D., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamantul E., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamanta G., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamanta H., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale; pentru reclamanta F., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale;

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 906 din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au declarat recurs.

Primul motiv de recurs, subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea recurată este nemotivată şi cuprinde motive contradictorii.

În ceea ce priveşte diminuarea cuantumului daunelor morale, motivarea este lacunară, instanţa reţinând doar că daunele morale solicitate de către reclamanţi sunt exagerate, fără a face trimitere la jurisprudenţa în materie.

În momentul în care se dispune o diminuare drastică a cuantumului daunelor morale, susţinându-se că sumele nu sunt echitabile şi proporţionale cu prejudiciul, ar trebui să se motiveze în concret, să se explice efectiv care este exagerarea şi care este îmbogăţirea fără just temei.

Or, instanţa de apel nu a motivat soluţia adoptată cu privire la diminuare, reţinând că sumele solicitate nu sunt echitabile prin raportare la jurisprudenţa cunoscută de către magistraţii completului.

Au arătat că au solicitat administrarea unor probe noi pentru dovedirea prejudiciului suferit, iar instanţa de apel, deşi a respins proba testimonială considerând-o neutilă cauzei, a dispus diminuarea daunelor.

Prin neprezentarea argumentelor pentru care au fost înlăturate cererile şi susţinerile părţilor, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 476 C. proc. civ., care consacră caracterul devolutiv al căii de atac.

Instanţa trebuia să explice într-o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat cu privire la diminuarea drastică a cuantumului daunelor morale, acordând în compensare un cuantum disproporţionat în raport cu prejudiciul încercat.

În continuare, recurenţii-reclamanţi au arătat că trebuie reţinută maniera contradictorie în care au fost formulate aprecierile care au stat la baza cuantificării daunelor morale. Pe de o parte, instanţa de apel descrie la nivel teoretic criteriile obiective aplicabile într-un astfel de litigiu - criterii ce nu au un suport normativ, fiind o creaţie a practicii şi jurisprudenţei, respectiv valorile lezate, consecinţele negative, fizice şi psihice, intensitatea cu care au fost percepute urmările, însă, în concret, efectul aplicării lor în cauza dedusă judecăţii este contradictoriu şi nu susţine soluţia de diminuare a acestora în manieră care rezultă din dispozitiv.

Referitor la contradictorialitatea deciziei recurate au precizat că aceasta reiese din faptul că instanţa a reţinut gravitatea atingerii drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor, însă, fără a da o explicaţie logico-juridică, a apreciat că se impune diminuarea "drastică" a sumelor solicitate, cu nerespectarea principiului echităţii, invocat chiar de către instanţa de apel, dar şi a principiilor rezonabilităţii şi proporţionalităţii faţă de prejudiciul încercat.

Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii ca urmare a neaplicării prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011 care statuează asupra obligativităţii acordării daunelor morale în caz de deces şi vătămări corporale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În absenţa unor criterii clare şi obiective prevăzute de legislaţia naţională, care să contureze un sistem de referinţă la care să se raporteze atât justiţiabilii, cât şi instanţele de judecată, practica judiciară în materie trebuie să fie un reper.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanţa de apel avea obligaţia să procedeze la examinarea jurisprudenţei curţilor de apel din România, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cât şi a C.E.D.O. pentru că, pe de o parte, părţile vătămate să fie just despăgubite prin raportare la o judecată în echitate.

5. Apărările formulate în cauză şi procedura de filtru:

Intimatul-pârât Biroul asigurătorilor de autovehicule din România ca organism de plată a despăgubirilor - Direcţia fondul pentru protecţia victimelor străzii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 24 februarie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Criticile reliefate în prezenta cale de atac supun dezbaterii modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor morale solicitate de reclamanţi în calitate de soţie (A.), copii (B., C., D., E., G., H.) şi nepoată (F.) a victimei decedate în accidentul produs la 10 mai 2014.

Subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii reproşează instanţei de apel o nemotivare a hotărârii sub un dublu aspect - faptul că a motivat în termeni generali şi într-o manieră contradictorie, nefiind indicate argumentele ce au impus micşorarea cuantumului daunelor morale acordate de tribunal şi faptul că nu s-a raportat la legislaţia specială incidentă în speţă - art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit căruia la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se au în vedere în vedere daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Necorelarea daunelor morale cu practica judiciară în materie şi lipsa analizării criteriilor de cuantificare a despăgubirilor se reflectă şi într-o încălcare a prevederilor legale anterior menţionate, ipoteză în care se invocă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât cele două critici pun în discuţie nelegalitatea hotărârii contestate din perspectiva nesocotirii jurisprudenţei în materie în ceea ce priveşte cuantificarea daunelor morale vor fi examinate împreună, urmând a se aprecia caracterul fondat al acestora.

Curtea de apel, devoluând fondul cauzei în apelul promovat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prin decizia atacată a acordat daunele morale de 80.000 RON pentru soţia victimei, de 40.000 RON pentru copiii victimei şi de 20.000 RON pentru nepoata victimei, reţinând la paginile 7-8 din hotărâre că: "Fără a nega gravitatea pierderii suferite şi intensitatea consecinţelor negative suferite de reclamanţi, cuantumul despăgubirilor morale solicitate de aceştia apare, însă, ca fiind exagerat, având în vedere că scopul acordării lor este în principiu acela de a oferi celor vătămaţi prin decesul unei persoane faţă de care nutreau o mare afecţiune o compensaţie pentru trauma psihică suferită.

Puternica afecţiune dintre victimă şi reclamanţi, şocul emoţional suferit de aceştia în urma pierderii suferite şi persistenţa în timp a durerii cauzate de dispariţia prematură a soţului, respectiv tatălui şi bunicului lor, îi îndreptăţesc pe aceştia la acordarea unei compensaţii, însă trebuie ca aceasta să fie una rezonabilă."

Fără a mai reda următoarele două paragrafe din decizie, se constată că în cuprinsul acestora sunt consemnate simple consideraţii teoretice referitoare la modalitatea de cuantificare a daunelor morale în general, instanţa nefăcând o analiză aplicată a acestora la situaţia concretă din speţa dedusă judecăţii.

Înalta Curte, în acord cu aspectele teoretice evidenţiate de instanţa de apel, reţine că la nivel legislativ şi de principiu nu există criterii obiective, precise, cuantificabile de stabilire a despăgubirilor băneşti pentru repararea prejudiciilor morale, dar în jurisprudenţă şi doctrină au fost reliefate câteva astfel de criterii, pe baza cărora instanţa urmează a face o apreciere subiectivă în funcţie de circumstanţele speţei. Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă. Cât priveşte întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

Însă, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura sau compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau, eventual, mai trebuie să le îndure.

Prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, incidente în cauză, stipulează că la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane se au în vedere daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Curtea de apel nu s-a raportat la această normă în stabilirea sumelor acordate cu titlu de daune morale, limitându-se în a menţiona cu titlu generic:

"Acordarea daunelor morale se face prin raportare la legislaţia şi jurisprudenţa naţională", fără a explica, în concret, de ce se impune acordarea despăgubirilor într-un anumit cuantum prin prisma situaţiei particulare a reclamanţilor din speţă. De asemenea, instanţa a omis să analizeze jurisprudenţa din cauze similare, pentru a cuantifica daunele morale în acord cu practica constantă, unitară în materie.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sumele solicitate de reclamanţi sunt exagerate, fără a reliefa care ar fi criteriile care ar determina un cuantum rezonabil al compensaţiei pecuniare - proporţional cu prejudiciul suferit şi având în vedere legăturile de afecţiune dintre victimă şi fiecare reclamant în parte - şi fără a face referire la celelalte criterii de cuantificare a prejudiciului, cum ar fi consecinţele suportate de către reclamanţi în plan personal, familial, psihologic şi profesional ca urmare a pierderii suferite, criteriul echităţii şi proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Rezultă, astfel, că stabilirea cuantumului despăgubirilor morale în etapa procesuală a apelului nu a fost rezultatul unei abordări proprii a jurisprudenţei naţionale în materie, ceea ce ar fi impus o analiză a hotărârilor pronunţate de instanţele naţionale în materie şi nici a interpretării jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului din perspectiva ideii de "echitate", a examinării condiţiilor socio-economice şi a particularităţilor speţei.

O atare abordare a cauzei, prin neanalizarea criteriului jurisprudenţial şi a jurisprudenţei naţionale, astfel cum reclamă dispoziţiile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ceea ce conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, criticile circumscrise de recurenţii-reclamanţi motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate, drept pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia curţii de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel urmează să analizeze şi să stabilească în concret, prin raportare la probatoriul administrat, cuantumul daunelor morale cuvenite reclamanţilor, ţinând seama de criteriile de stabilire a despăgubirilor şi de practica judiciară naţională în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii D., H., A., E., C., G., B. şi F. împotriva deciziei civile nr. 906 din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.