Automatic peremption of appeal after one-year procedural inactivity following suspension for parties' non-appearance

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 decembrie 2018, reclamanţii A., B. şi C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 239/R din 11 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

La termenul de judecată din 21 martie 2019 - stabilit prin repartizare aleatorie în vederea soluţionării cererii de recurs, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2020 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurenţii-reclamanţi prin reprezentant A. şi, constatându-se că repunerea pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, dat fiind că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, a fost menţiunută măsura suspendării recursului.

Prin rezoluţia din 17 februarie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus citarea părţilor pentru a se verifica dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an."

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 21 martie 2019 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la 21 martie 2020.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 239/R din 11 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 239/R din 11 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.