Inadmissibility of annulment action for material error where petitioner substantively re-argues property sale contract dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's motion for annulment against its own prior decision, which had annulled her appeal as unsealed, thereby leaving the appellate court's ruling on the sale-purchase contract dispute in force and upholding the 500 RON procedural costs awarded to the respondent. The case involved a dispute over the resolution of a property sale agreement, where the petitioner attempted to challenge the cassation instance's procedural ruling by arguing that the lower courts had erroneously evaluated the merits of her claim. The decisive legal basis was Article 503(2) point 2 of the Civil Procedure Code, which permits a motion for annulment only when the appealed decision results from a material error; the Court held the petition was inadmissible because the petitioner failed to identify any material error in the procedural decision and instead improperly reiterated substantive arguments regarding the proof administered in the underlying case.
Legislator headnote
AI generatedart. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Inadmissibility of annulment action for material error where petitioner substantively re-argues property sale contract dispute: Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare ca temei al demersului judiciar, reglementând obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, stipulează în sensul că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022
asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 2265 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 75/Ap din 2 februarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă. A obligat-o pe recurentă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse în condiţiile dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimatul B..
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
În susţinerea cererii, contestatoarea a prezentat situaţia de fapt referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi a tuturor etapelor aferente respectivei tranzacţii.
În continuare, contestatoarea a înţeles a se referi la momentul introducerii cererii de chemare în judecată prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi reintrarea imobilelor în patrimoniul său.
Contestatoarea a formulat critici în raport de judecata în apel apreciind că probatoriul administrat a fost mai mult decât relevant în ceea ce priveşte legitimitatea demersului său juridic.
A concluzionat că în aceste condiţii decizia instanţei de apel şi de recurs este surprinzătoare, fără a ţine cont de argumentele legale invocate, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei, constatând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţie, a dispus comunicarea cererii şi a stabilit termen de judecată la 13 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citare părţi.
4. Apărările formulate în cauză
Prin concluziile scrise depuse de intimatul B. s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, observându-se că criticile formulate reprezintă reiterarea integrală a cererilor formulate în faţa instanţelor fondului şi a celei de recurs, neexistând niciun argument privind o ipotetică eroare materială.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare ca temei al demersului judiciar, reglementând obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, stipulează în sensul că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor indicate expres şi pentru motivele limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Se reţine deci că pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, se impune ca motivele formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.
Or, în cauză, deşi invocă temeiul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea nu formulează motive în sensul cerut de respectivul text de lege, neputând fi identificate cerinţele legale.
Astfel, în cererea formulată nu se regăsesc motivele la care se referă textul de lege mai sus evocat, contestatoarea făcând referire la susţineri privitoare la fondul cauzei, fără a se putea identifica semnalarea unei erori materiale în decizia prin care s-a anulat recursul, ca netimbrat.
Ca atare, verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, contestaţia în anulare, astfel formulată, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2265 din 28 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.