Constitutional challenge to condominium water-supply intermediation barred for lack of nexus with final judgment appeal

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 113 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de recuzare nr. 14 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile subsecvente nr. 105 din 89 noiembrie 2021 pronunţată de acelaşi tribunal, în contradictoriu cu intimatele - pârâte B., S.C. C. S.A. şi D. S.R.L.. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. A respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs A., formulând, totodată, şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.

Făcând trimitere la articole din Legea nr. 196/2018 şi din C. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că drepturile individuale ale proprietarului de apartament de pe scara folosită ca sediu de asociaţie sunt încălcate pentru că legea interpune între proprietar şi furnizorul de apă intermediarul asociaţie.

A mai susţinut că pct. 4, 5 şi 7 ale art. 31 din Legea nr. 241/2006, pct. 2 şi 3 ale art. 78 şi pct. 4 al art. 75 din Legea nr. 196/2018 sunt dispoziţii din legea alimentării cu apă şi legea administraţiilor de proprietari, având legătură cu acţiunea, al cărei obiect este obligaţia de a face, respectiv obligaţia montării unui contor omologat, obligaţia încheierii unui contract individual.

A considerat că au fost respectate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind invocarea excepţiei de neconstituţionalitate şi, prevalându-se de textele din Constituţie care instituie obligaţia respectării acesteia, a supremaţiei sale şi a legilor, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018

3. Apărările formulate în cauză

Inţimatele nu au formulat întâmpinări, în cauză înregistrându-se doar concluziile scrise depuse de B..

II. Considerentele Înaltei Curţi

Verificând aprecierea instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia adoptată, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, motivat de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, se constată legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii.

Astfel art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituţional, instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are atribuţia, care reprezintă în acelaşi timp şi o obligaţie, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepţii.

Verificarea condiţiilor formale de admisibilitate de către instanţă nu presupune o analiză a conformităţii cu Constituţia a dispoziţiilor considerate a fi neconstituţionale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia, ca incident procedural, poate fi invocată.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În cauză, se reţine că soluţia adoptată de Curtea de Apel Craiova, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că respectivele dispoziţii legale nu au legătură cu cauza, este corectă.

Se observă astfel că, în speţă, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor norme juridice incidente judecăţii în fond a litigiului.

Or, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-un dosar având ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive, deci într-o cauză în care nu se mai putea exercita calea extraordinară de atac.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepţia de neconstituţionalitate priveşte temeiuri de drept incidente judecăţii în fond a litigiului, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispoziţiile în raport de care s-a invocat neconstiotuţionalitatea să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Raportând, aşadar, condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea nu o îndeplineşte pe cea privitoare la existenţa legăturii dintre textul de lege a cărei neconstituţionalitate se invocă şi cererea dedusă judecăţii, fiind corectă soluţia adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă, recursul împotriva acesteia urmând a fi respins.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de recurent de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018, această urmează a fi respinsă în considerarea aceloraşi argumente care vizează inexistenţa legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

Văzând cererea Asociaţiei de Proprietari nr. 37 de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite cu chitanţa privind plata onorariului de avocat depusă la dosar, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., această va fi admisă, recurentul urmând a fi obligat la plata sumei de 700 RON către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.

Obligă pe recurent la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată către intimata B..

Definitivă, cu privire la soluţia dată recursului şi cu recurs în termen de 48 ore de pronunţare asupra soluţiei dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2022.