Inadmissibility of cassation appeal against final decision on annulment of proceedings due to non-compliance with filing deadlines
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision annulling the petitioner's cancellation request in force, with no further recourse available. The dispute arose from a challenge to enforcement proceedings where the trial court rejected the contestation as late, leading to a cascade of lower court rulings that ultimately rejected the petitioner's appeal and found her subsequent cancellation petition untimely due to non-payment of the judicial stamp; the petitioner then filed a cassation appeal against the court's decision annulling the cancellation request, arguing she was exempt from the stamp fee under specific civil code provisions. The decisive legal basis was the Court's determination that the cancellation decision was attached to a final cassation ruling, making it itself a final judgment under the Civil Procedure Code; since final judgments are not subject to appeal or cassation, and the Constitutional Principle that procedural remedies are strictly defined by law, the Court ruled it had no jurisdiction to hear an appeal against a final decision, thereby dismissing the case without examining the merits of the stamp exemption argument.
Legislator headnote
AI generatedart. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (6) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final decision on annulment of proceedings due to non-compliance with filing deadlines: Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-contestatoare a solicitat casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, susţinând că dovedeşte cu contractul de vânzare-cumpărare că împreună cu soţul său sunt singurii proprietari, iar intimaţii au formulat plângeri şi cereri de executare silită false.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 19 iulie 2018 şi înregistrată sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie împotriva executării silite în dosarele de executare aflate pe rolul B.E.J. D. şi a solicitat întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată, precum şi o serie de pretenţii formulate la adresa B.E.J. D. şi a domnului avocat E..
La termenul din data de 10 decembrie 2018, cererea privind pretenţiile civile formulate de contestatoare, a fost disjunsă, având în vedere că încheierea prin care a fost soluţionată cererea de ajutor public judiciar cu privire la taxa judiciară de timbru stabilită pentru capătul de cerere având ca obiect pretenţii nu a rămas definitivă.
2. Hotărârile pronunţate de Judecătoria Tulcea:
Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Tulcea a admis excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare de intimaţii B. şi C., şi, pe cale de consecinţă, a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..
Totodată, a respins ca rămase fără obiect cererea de întoarcere a executării silite şi cererea de sistare a popririi asupra conturilor bancare formulată în contradictoriu cu B.E.J. D..
De asemenea, prin încheierea din 18 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa de fond a admis, în parte, cererea intimaţilor şi a completat dispozitivul încheierii civile din data de 15 ianuarie 2019 cu privire la cererea având ca obiect cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat, în sensul că, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pe contestatoare să plătească intimaţilor 3.000 RON, respectiv câte 1.000 RON pentru fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal:
Împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2019, cât şi împotriva încheierii din data de 18 martie 2019 pronunţate de Judecătoria Tulcea în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, în termen legal, a formulat apel contestatoarea A..
Prin decizia civilă nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanta contestatoare A., au fost păstrate încheierile atacate ca legale şi temeinice, a fost obligată apelanta să plătească intimaţilor suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (câte 1.000 RON pentru fiecare intimat).
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în soluţionarea recursului:
Prin decizia civilă nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a obligat pe recurentă către intimaţii C. şi B. la plata sumei de 2.125,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
5. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în soluţionarea contestaţiei în anulare:
Prin decizia civilă nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia de netimbrare şi a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018. Totodată, a respins cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea omisiunii vădite din dispozitivul deciziei civile nr. 90/C din 17 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, în sensul că se va menţiona că această decizie este "Definitivă".
Prin decizia civilă nr. 195/C din data de 16 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondate cererile de îndreptare a erorii materiale şi de completare a deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021 şi a încheierii din 15 aprilie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă, formulate de contestatoarea A..
6. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs contestatoarea A..
Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-contestatoare a solicitat casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, susţinând că dovedeşte cu contractul de vânzare-cumpărare că împreună cu soţul său sunt singurii proprietari, iar intimaţii au formulat plângeri şi cereri de executare silită false.
În esenţă, a susţinut că se impune anularea hotărârilor având în vedere prejudiciul cauzat prin condamnarea şi executările silite false, iar hotărârea atacată este nulă de drept în raport de prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
A arătat că, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) şi art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară dacă este accesorie cererilor în constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la cauze penale, inclusiv despăgubiri civile pentru prejudicii materiale şi morale decurgând din acestea.
Recurenta-contestatoare a apreciat că judecătorii care au soluţionat cauza au încălcat legea, reţinând ilegal că este obligată să plătească taxă judiciară de timbru, deşi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 îi obligă să asigure respectarea legii.
A solicitat admiterea recursului şi anularea hotărârilor, pe care le consideră a fi lovite de nulitate, precum şi obligarea intimaţilor la restituirea sumelor, a tuturor cheltuielilor efectuate şi la plata despăgubirilor cerute.
7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 august 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS, aflată la dosar.
8. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:
Prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, raport care a fost întocmit la data de 3 februarie 2022.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri definitive ce nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, împrejurare faţă de care, în cauză, ar fi incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului.
Raportorul a mai arătat şi că, în măsura în care s-ar aprecia că hotărârea atacată este supusă recursului: prezenta cerere de recurs este formulată şi motivată în termen legal; recurenta-contestatoare şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru; cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ.
Totodată, a constatat că intimaţii C. şi B., prin întâmpinare, au invocat excepţia netimbrării şi a inadmisibilităţii recursului (faţă de motivele invocate).
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, raportorul a reţinut că recurenta-contestatoare a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2021, la dosarul de recurs fiind ataşată dovada îndeplinirii acestei obligaţii (chitanţa seria x/2021 nr. x din data de 14 septembrie 2021, emisă de Serviciul de Impozite şi Taxe, Municipiul Tulcea).
Prin urmare, în opinia raportorului, în cauză, nu este incidentă excepţia netimbrării recursului.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de către aceiaşi intimaţi, raportorul a constatat că aceştia au făcut trimitere la motivele invocate de către recurenta-contestatoare, astfel că, a apreciat că, în realitate, această excepţie vizează nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege - art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, a reţinut că nu a fost exprimat de către părţi acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 7 februarie 2022, constatând că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
Prin punctele de vedere formulate, intimaţii B. şi C. au susţinut excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar, în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Recurenta-contestatoare A. a depus punct de vedere prin care a apreciat că prezenta cale de atac este admisibilă, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 152 C. proc. civ., instanţa poate considera că este vorba despre apel, chiar dacă calea de atac a fost denumită greşit recurs, iar, în atare situaţie, aceasta este admisibilă.
Prin rezoluţia din data de 7 martie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 12 aprilie 2022, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:
În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.:
"Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
În speţă, prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost anulată, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, în soluţionarea unui recurs.
Art. 634 alin. (1) pct. 5 Cod prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Ca atare, hotărârea atacată în cauză cu contestaţie în anulare - decizia civilă nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 - este o hotărâre definitivă.
Prin urmare, şi hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare (atacată prin prezentul recurs) - decizia nr. 90/C din data de 17 martie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă - este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei-contestatoare potrivit cărora, în aplicarea art. 152 C. proc. civ., calea de atac poate fi calificată de către instanţă ca fiind apel şi, prin urmare, aceasta este admisibilă.
Astfel, o calificare a prezentei căi de atac în sensul celor arătate de către parte nu este de natură a determina concluzia admisibilităţii acesteia, întrucât hotărârile definitive nu sunt supuse nici apelului şi nici recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în măsura în care acest argument al recurentei-contestatoare are în vedere recursul respins, ca inadmisibil, prin decizia atacată cu contestaţie în anulare şi, în raport de care, se reţine caracterul definitiv al hotărârii recurate prin prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că o atare calificare nu poate fi realizată la de către această instanţă care este învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 90/C din data de 17 martie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 90/C din data de 17 martie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.