Negative conflict of jurisdiction over civil obligation to issue pension documents versus administrative challenge to non-response

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 11 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş la eliberarea actelor din dosarele de pensii ale părinţilor decedaţi B. şi C. care au beneficiat de pensii conform Decretului lege nr. 118/1990, în vederea extinderii acestui drept asupra sa pe baza Legii nr. 130/2020, după predarea dosarului la Agenţia Judeţeană Cluj de Plăţi şi Inspecţie Socială; recuperarea pagubelor materiale datorită nerespectării termenelor legale prevăzute şi dispunerea aplicării prevederilor O.G. nr. 27/2002.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3240 din data de 14 decembrie 2021, Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la termenul din data de 5 octombrie 2021 instanţa a solicitat reclamantei să indice temeiul juridic al cererii formulate, pentru a se putea pronunţa cu privire la competenţa materială şi teritorială, acordând în acest sens un termen, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., iar, la data de 19 octombrie 2021, reclamanta a depus la dosar un script prin care a indicat dispoziţiile art. 56 alin. (1) C. proc. civ., art. 18 din Legea nr. 16/1996, mai multe dispoziţii din Codul muncii, O.U.G. nr. 80/2013 şi O.G. nr. 27/2002.

A constatat că, în cauză, reclamanta nu solicită anularea unui act şi nici nu s-a adresat instituţiei pârâte cu o plângere prealabilă care să nu îi fi fost soluţionată favorabil sau care să nu fi fost soluţionată.

Totodată, a apreciat că, dintre toate temeiurile juridice indicate de către reclamantă, singurul care ar putea atrage competenţa instanţei de contencios administrativ ar fi O.G. nr. 27/2002, care, la art. 2, prevede,:

"În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice".

Din această perspectivă, tribunalul a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se comunica înscrisuri care s-ar regăsi în baza de date a acesteia şi nu a formulat o petiţie, în sensul O.G. nr. 27/2002, şi, de altfel, nici nu rezultă din actele dosarului că, în speţă, cererea reclamantei din martie 2021 ar fi fost înregistrată în registrul de petiţii, în conformitate cu art. 6 din această ordonanţă.

Ca atare, a făcut aplicarea art. 94 şi art. 107 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş, şi anume Judecătoria Târgu Mureş.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1133 din data de 23 martie 2022, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Mureş şi Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a înregistrat la instituţia pârâtă o petiţie la data de 26 martie 2021, primind număr de înregistrare x din data de 26 martie 2021 şi un răspuns la data de 4 martie 2021 în sensul că solicitarea urmează a fi prelucrată.

Totodată, a reţinut că, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanţa nu este ţinută de temeiul juridic indicat de către reclamantă, în condiţiile în care natura pretenţiilor sale rezultă din modul de formulare a cererii de chemare în judecată, instanţa putând realiza încadrarea juridică corectă.

Prin urmare, a apreciat că reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, întrucât pârâta a omis a-i soluţiona cererea de eliberare a documentelor solicitate, ipoteză care se încadrează în art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv vătămarea unui drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termen a cererii.

A considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., în condiţiile în care este aplicabilă teza finală a acestui articol, legea specială stabilind competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A mai arătat şi că, pe de altă parte, în urma verificării normelor privind competenţa teritorială a instanţelor, în cauză, faţă de calitatea pârâţilor şi natura juridică a litigiului, sunt aplicabile prevederile art. 111 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă; or, câtă vreme este incident acest caz de competenţă teritorială alternativă, reclamanta este îndrituită să sesizeze oricare din instanţele competente, manieră în care, de altfel, a şi procedat, investind cu judecarea acţiunii Tribunalul Cluj, care sub aspect teritorial este instanţă de la domiciliul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind ivit ca urmare a constatărilor diferite ale celor două instanţe cu privire la natura obiectului litigiului.

Astfel, Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a apreciat că obiectul litigiului îl reprezintă o cerere în materie civilă (obligaţie de a face), în timp ce Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a reţinut că prezentul litigiu se încadrează într-una dintre ipotezele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu se impune a statua cu privire la obiectul pricinii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş la a-i elibera acte din dosarele de pensii ale părinţilor săi, înscrisuri despre care afirmă că se află în posesia pârâtei, în vederea extinderii asupra sa a dreptului de care au beneficiat părinţii săi în temeiul Decretului lege nr. 118/1990.

Prin precizarea din data de 19 octombrie 2021, în ceea ce priveşte natura cererii sale, reclamanta a arătat că urmăreşte realizarea unui drept de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 130/2020.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă".

Or, din modul în care a fost formulată şi precizată cererea de chemare în judecată, nu rezultă că reclamanta a invocat vreuna dintre ipotezele enunţate de dispoziţiile legale anterior redate, ci a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unor acte pe care le apreciază a îi fi necesare pentru realizarea unui drept de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 130/2020, respectiv extinderea asupra sa a beneficiului reprezentat de pensia de care au beneficiat, în temeiul Decretului lege nr. 118/1990, părinţii săi decedaţi.

În plus, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că aceasta s-ar fi adresat pârâtei cu vreo petiţie, în sensul O.G. nr. 27/2002, ci doar faptul că a formulat o cerere, înregistrată de pârâtă sub nr. x din data de 29 martie 2021.

Prin urmare, cum prin demersul judiciar cu care a înţeles să sesizeze instanţa de judecată, reclamanta urmăreşte obligarea pârâtei la a-i elibera un set de acte pe care să le valorifice pentru obţinerea unui drept în temeiul Legii nr. 130/2020, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile descrise anterior şi care ar fi fost de natură a circumscrie litigiul materiei contenciosului administrativ, Înalta Curte constată caracterul civil al prezentei cauze, având ca obiect "obligaţie de a face".

Ca atare, în stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina sunt incidente prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) teza I C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual.

Din punct de vedere teritorial, judecătoria competentă a soluţiona cauza este cea stabilită de regula de drept comun prevăzută la art. 107 C. proc. civ., respectiv aceea în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş (Târgu Mureş, judeţul Mureş).

Faţă de cele anterior reţinute, având în vedere natura civilă a obiectului litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.