Exclusive jurisdiction of the court that issued the enforcement formula for garnishment validation conflicts

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, la data de 10 septembrie 2021, creditoarea A.. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D. asupra veniturilor debitorului şi amendarea terţului poprit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 781 alin. (1), art. 790 alin. (1), art. 790 alin. (9) şi art. 792 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 17312 din data de 10 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a reţinut că, în cursul anului 2016, creditoarea A.. a formulat cerere pentru punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 21 aprilie 2008 împotriva debitorului B., formându-se dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D..

A apreciat că, pentru a se stabili instanţa competentă trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită.

Totodată, a constatat că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la momentul începerii executării silite, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitoarei, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitoarei nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prin urmare, făcând aplicarea prevederilor anterior menţionate şi reţinând că domiciliul debitorului se află în judeţul Brăila, la data formulării cererii de executare silită, conform datelor de la D.E.P.A.B.D., a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Făurei în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitorului la data începerii executării silite.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 256 din data de 16 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Făurei a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, în esenţă, Judecătoria Făurei a făcut aplicarea art. 790 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ, reţinând că, în raport de cele statuate prin decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, instanţa de executare este judecătoria care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă şi Judecătoria Făurei şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind ivit ca urmare a identificării diferite de către cele două judecătorii a instanţei de executare la care se referă prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a stabilit că, în speţă, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla la data formulării cererii de executare silită domiciliul debitorului, în timp ce, Judecătoria Făurei, dând eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, statuat prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, a reţinut că instanţa de executare este judecătoria care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu invocat în cauză.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea prin care creditoarea A.. a solicitat validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D. asupra veniturilor debitorului şi amendarea terţului poprit.

În cuprinsul cererii, creditoarea a arătat că poprirea a fost dispusă de către B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 240/2016, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între E. S.A., în calitate de împrumutător, şi B., în calitate de împrumutat.

Potrivit art. 790 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."

Prin urmare, legiuitorul, în cadrul procedurii de validare a popririi reglementate de art. 790 C. proc. civ., a făcut trimitere expresă la instanţa de executare ca instanţă competentă a soluţiona o atare cerere.

În ceea ce priveşte noţiunea de instanţă de executare, Înalta Curte reţine că, în considerentele deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., instanţa supremă a dat eficienţă principiul unicităţii instanţei de executare, arătând că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

În speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 11 septembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis cererea formulată de creditoarea F.., prin mandatar G. S.R.L. şi a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 21 aprilie 2008 încheiat de E. S.A. cu B..

Ca atare, având în vedere cele reţinute în cuprinsul deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, care a învestit cu formulă executorie contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu în cauză.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.