Eligibility for post-military labor detachment benefits under Law 309/2002: requirement for service within the General Directorate of Labor Service
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appeal filed by the County Pension House, set aside the lower court's decision, and dismissed the claimant's action in its entirety. The dispute concerned the interpretation of Law No. 309/2002, where the claimant sought an administrative decision recognizing his military service period (January 1961 to December 1962) as qualifying for specific social rights. The claimant had previously prevailed at the Court of Appeal, which found that his service in a labor detachment was sufficient evidence of entitlement. However, the Supreme Court determined that the law requires two cumulative conditions: service in a labor detachment *and* that such detachment must have been part of the General Directorate of Labor Service. As the claimant served in units under the former Ministry of Armed Forces rather than the specific civilian labor directorate required by Article 1 of Law No. 309/2002, he did not meet the statutory criteria, rendering the claim unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Eligibility for post-military labor detachment benefits under Law 309/2002: requirement for service within the General Directorate of Labor Service: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 265 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri care să constate că perioada 28 ianuarie 1961 - 6 decembrie 1962 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada menționată de reclamant, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reținând, în esență, că reclamantul a făcut dovada efectuării stagiului militar într-un detașament de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că, din actele dosarului nu rezultă că detașamentele de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detașamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din livretul militar al reclamantului P.N. rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 28 ianuarie 1961 - 6 decembrie 1962, la U.M. 01615 Brașov.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care se constată că recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 264 din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul P.N.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.