Scope of judicial clarification under Art. 443 CPC: exclusion of substantive recharacterization of land category and future exploitation rights

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa, prin primar, a chemat în judecată pe pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei: la respectarea dreptului de proprietate cu privire la imobilul din domeniul public al comunei Luncaviţa, situat în tarlaua x, parcelele A113, A123 şi A126, în suprafaţă totală de 219,77 ha; la restituirea suprafeţelor de teren menţionate; restituirea fructelor produse de bunul revendicat; la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19 martie 2015, pârâta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de proprietar al terenului ce face obiectul acţiunii în revendicare.

La termenul de judecată din data de 4 iunie 2015, instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în calitate de chemat în garanţie.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, atât acţiunea principală formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa reprezentată prin primar, cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, formulată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea.

A obligat pe pârâtă şi pe chematul în garanţie la restituirea către reclamantă a suprafeţei totale de 219,77 ha teren, situată în extravilanul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, tarlaua x, parcelele 113, 123 şi 126, conform raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală, efectuat de A..

A respins capătul de cerere privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat ca nefondat.

A obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expertiză silvică, către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa reprezentată prin primar, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea, precum şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea.

I.3. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 15/C din data de 13 februarie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins recursurile ca inadmisibile, reţinând că valoarea obiectului cererii este de 292.388 RON, inferioară celei stabilite de art. 483 C. proc. civ. în vigoare până la data de 1 ianuarie 2017.

După comunicarea decizie nr. 15/C din data de 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a înregistrat apelul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a Tribunalului Tulcea.

Prin decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea împotriva sentinţei 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunţate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2015, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa prin primar şi intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea.

La data de 10 octombrie 2018, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa prin primar a formulat cerere de îndreptare a erorii strecurate în decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în sensul că în cuprinsul acestei decizii a fost consemnată în mod eronat menţiunea "cu recurs", cerere care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 decembrie 2018, reţinându-se că valoarea obiectului litigiului este de 406.574,50 euro, fiind depăşit pragul de 1.000.000 RON, stabilit ca limită în disocierea căilor de atac.

I.4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, asupra cererii de lămurire a sentinţei civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a aceleiaşi instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 1049 din data de 15 iunie 2016 a aceleiaşi instanţe, formulată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă asupra apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 21/C din data de 4 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncăviţa prin primar şi intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, ca nefondat.

I.6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 21/C din data de 4 februarie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa clarificării dispozitivului sentinţei civile nr. 1049/2016 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, recurenta-pârâtă a criticat cele reţinute de către instanţa de apel în sensul că ar urmări analiza unor chestiuni de fond ce trebuiau supuse dezbaterilor contradictorii, iar clarificările solicitate echivalează cu o veritabilă modificare a hotărârii judecătoreşti, cu consecinţe asupra titlului executoriu vizat, ceea ce este inadmisibil.

A arătat că norma de drept aplicabilă în cauză este art. 443 C. proc. civ., iar, din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că poate să apară necesitatea unor lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, iar părţile pot solicita instanţei care a pronunţat soluţia să lămurească sau să înlăture dispoziţiile potrivnice; în cazul dedus judecăţii, au apărut nelămuriri între părţi cu ocazia aplicării dispozitivului.

Ca atare, a subliniat faptul că nu a solicitat modificarea dispozitivului, fiind de acord cu predarea terenurilor conform titlului executoriu şi a raportului de expertiză tehnică privind identificarea terenurilor în coordonatele şi limitele evidenţiate, iar instanţa de apel nu a arătat care erau acele chestiuni care ar fi putut fi lămurite doar în urma exercitării căilor de atac.

A precizat că, prin solicitarea de clarificare a aplicării dispozitivului sentinţei, nu a adus în dezbatere chestiuni noi, care ar fi trebuit discutate în contradictoriu, de natură a modifica dispozitivul sentinţei care constituie titlu executoriu, precum şi că a procedat la executarea voluntară a sentinţei, la solicitarea părţii adverse, însă nu a putut pune în executare sentinţa întrucât sunt divergenţe între părţi cu privire la ceea ce s-a judecat şi la ce se referă dispozitivul titlului executoriu.

A mai susţinut recurenta-pârâtă că partea adversă consideră că trebuie să preia terenul cu categoria de folosinţă arabil pentru că aşa este înscris în hotărârea nr. 535/1993 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea şi nu fond forestier, însă, conform Codului silvic (Legea nr. 46/2008), Direcţia Silvică Tulcea administrează fond forestier şi, prin urmare, nu poate să predea teren cu categoria arabil.

Recurenta-pârâtă a menţionat şi că, în speţă, cu adresele nr. x din data de 4 februarie 2020 şi nr. 1263 din data de 13 februarie 2020, raportat la prevederile Codului silvic, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Garda Forestieră Focşani a arătat că punerea în executare a sentinţei în modalitatea cerută de partea adversă nu este posibilă, conform situaţiei actuale, terenul fiind pădure; totodată, intimata-reclamantă a susţinut că, în cauză, categoria de folosinţă este cea înscrisă în H.C.J. nr. 535/1993, respectiv teren arabil, astfel că menţiunile înscrise în documentaţia cadastrală şi evidenţiate în raportul de expertiză nu au relevanţă şi, pe cale de consecinţă, a solicitat exploatarea masei lemnoase integral şi predarea terenului fără vegetaţie forestieră.

Totodată, a susţinut că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Garda Forestieră Focşani, prin adresa nr. x din data de 13 februarie 2020, a precizat că, potrivit art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 cu modificările şi completările ulterioare, la descrierea imobilelor din documentaţiile tehnice ale cadastrului, ca modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice, în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate.

Raportat la faptul că instanţa de apel a reţinut că s-a solicitat pronunţarea asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul judecăţii, a invocat faptul că finalitatea ultimă a unei acţiuni reale, de revendicare, vizează efectele acestei acţiuni, adică restituirea bunului către proprietar, astfel că dispozitivul trebuie nu doar să admită acţiunea, ci să şi aibă în vedere efectele, cum sunt cele prevăzute de art. 566 C. civ. chestiunile legate de o posibilă accesiune imobiliară, ca mod de dobândire a unei proprietăţi, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la un alt bun nu puteau fi discutate în condiţiile cadrului procesual instituit de către intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a învederat că, în cazul de faţă, chiar dacă a pierdut proprietatea terenului, bunul secundar - vegetaţia forestieră - aparţine unui alt proprietar (statul), iar separarea între cele două nu este posibilă decât cu distrugerea arborilor, ceea ce contravine Codului silvic.

A mai arătat şi că intimata-reclamantă cunoştea situaţia terenului revendicat din moment ce a susţinut că vegetaţia forestieră s-a instalat ca rezultat al împăduririlor după anul 1993, deci, implicit, a recunoscut dreptul de proprietate a statului asupra vegetaţiei forestiere.

De asemenea, a subliniat că nu putea, în calitatea sa de administrator al acestui fond forestier, să conteste situaţia de fapt şi drept care îi atesta dreptul de folosinţă şi justifica posesia neîntreruptă şi netulburată asupra terenurilor; nu avea niciun interes în a pune în discuţie exploatarea în viitor a masei lemnoase întrucât această chestiune ar echivala cu recunoaşterea pretenţiilor reclamantei.

I.7. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa prin primar şi intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea au depus întâmpinări prin care au formulat concluzii de admitere a recursului.

Prin răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză, recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcţia Silvică Tulcea a solicitat a se lua în vedere punctul comun al părţilor privind admisibilitatea recursului.

I.8. Procedura de filtrare a recursurilor

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, pentru judecarea pe fond a căi de atac.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prioritar, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta-pârâtă a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de către aceasta vizează greşita aplicare a unor norme de procedură, astfel că acestea urmează a fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care sunt încadrabile.

În speţă, atacând cu recurs decizia prin care curtea de apel a respins apelul pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 338 din data de 11 iunie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de lămurire sentinţei nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunţate în acelaşi dosar, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, o greşită aplicare a prevederilor art. 443 C. proc. civ., invocând faptul că sentinţa cu privire la care a formulat cererea de lămurire nu poate fi adusă la îndeplinire, pentru că dispozitivul acesteia nu este clar, iar instanţa de apel a reţinut în mod greşit că ar fi adus în discuţie aspecte noi care nu au fost supuse dezbaterii părţilor.

Conform textului menţionat şi astfel cum corect a reţinut curtea de apel, în această procedură se pot cere lămuriri asupra înţelesului dispozitivului şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii, însă nu şi lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluţiei pronunţate de instanţă, prin adăugarea unor dispoziţii suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecăţii sau care au legătură cu o etapă ulterioară soluţionării cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1049 din data de 15 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a obligat pe pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea şi pe chematul în garanţie Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea la restituirea către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luncaviţa a suprafeţei totale de 219,77 ha teren, situată în extravilanul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, tarlaua x, parcelele 113, 123 şi126, conform raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală, efectuat de A.; a respins capătul de cerere privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat ca nefondat; a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expertiză silvică, către reclamantă.

Această sentinţă a fost menţinută prin decizia civilă nr. 154C din data de 8 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Prin prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că nu a solicitat modificarea ori completarea considerentelor sau a dispozitivului sentinţei, ci a arătat că există divergenţe între părţi cu privire la ceea ce s-a judecat şi se reflectă în dispozitivul titlului executoriu.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reţinut că acţiunea în revendicare a vizat restituirea terenului în suprafaţă de 219,77 ha situat în comuna Luncaviţa, judeţul Tulcea, tarlaua x, parcelele A113, A123 şi A126, din considerentele cererii de chemare în judecată rezultând că intimata-reclamantă cunoaşte situaţia acestuia din moment ce a susţinut că "vegetaţia forestieră este rezultatul împăduririlor efectuate după anul 1993".

În plus, a arătat că acest aspect nu a fost contestat de recurenta-pârâtă şi a fost confirmat de probatoriul administrat în cauză, nefiind aduse în discuţie de niciuna dintre părţi chestiuni legate de exploatarea în viitor a masei lemnoase, ci doar cele specifice acţiunii în revendicare.

Prin urmare, nu se verifică susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora instanţa de apel nu ar fi arătat care sunt chestiunile noi care au fost aduse în discuţie prin formularea cererii de lămurire a sentinţei, din motivarea deciziei recurate, rezultând în mod clar că aspectele la care s-a referit instanţa de apel sunt cele ce vizează exploatarea în viitor a masei lemnoase.

Pe de altă parte, această constatare a instanţei de apel este una corectă în raport de obiectul litigiului cu care a fost învestită instanţa de judecată, astfel cum a fost anterior redat - revendicare imobiliară, ce a presupus compararea titlurilor părţilor aflate în litigiu - şi de chiar susţinerile recurentei-pârâte care, prin cererea de recurs, a menţionat că nu putea, în calitatea sa de administrator al acestui fond forestier, să conteste situaţia de fapt şi drept care îi atesta dreptul de folosinţă şi justifica posesia neîntreruptă şi netulburată asupra terenurilor, motivele pentru care partea a procedat în această modalitate neavând relevanţă, din perspectiva cererii formulate în temeiul art. 443 C. proc. civ.

Ca atare, solicitarea recurentei-pârâte ca, prin soluţionarea cererii de lămurire a hotărârii, instanţa să precizeze dacă dispozitivul sentinţei priveşte teren arabil sau forestier nu este susceptibilă de a fi analizată în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile legale evocate anterior, având în vedere că, dacă ar da curs acestei solicitări, instanţa ar proceda la judecata unor aspecte invocate în cauză ulterior pronunţării asupra fondului litigiului, cu nesocotirea principiului contradictorialităţii şi a disponibilităţii procesului civil, ceea ce nu este permis.

Totodată, contrar celor afirmate de către recurenta-pârâtă, nu s-ar putea susţine că obligaţia stabilită prin dispozitivul sentinţei a cărei lămurire se solicită este incertă şi nici că aceasta a fost imposibil de executat, în cuprinsul dispozitivului hotărârii, instanţa arătând în mod clar că se dispune restituirea suprafeţei totale de 219,77 ha teren, situat în extravilanul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, tarlaua x, parcele 113, 123 şi 126, conform raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat de A., şi se respinge cererea privind restituirea fructelor produse de terenul revendicat.

Ca atare, în raport de cele anterior reţinute, instanţa de apel în mod legal a validat soluţia tribunalului de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei, apreciind că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 443 C. proc. civ., iar, prin aspectele invocate prin cererea formulată în temeiul acestor dispoziţii legale, se aduc în discuţie aspecte care anterior nu au fost supuse dezbaterilor părţilor şi nu au făcut obiectul analizei instanţei de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Tulcea, împotriva deciziei nr. 21/C din data de 4 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.