Appeal fails as land restitution appeal declared perempted, six-month inactivity period affirmed.

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru reclamanţii B. şi C., a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia, Turism Hoteluri, Restaurante (THR) "Marea Neagră" S.A. şi D. S.A., solicitând ca, în baza probelor ce vor fi administrate în cauză, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, în principal, recunoaşterea calităţii de proprietar a reclamanţilor asupra imobilului în suprafaţă de 2x993 mp, aflat în perimetrul actualului cartier Nord, zona Staţiunea Saturn II şi obligarea pârâţilor la restituirea acestui imobil către reclamanţi; în subsidiar, au solicitat recunoaşterea calităţii reclamanţilor de proprietari asupra imobilului şi acordarea de despăgubiri sub formă de puncte conform Legii nr. 165/2013; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 18 octombrie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii au modificat cererea formulată iniţial sub aspectul obiectului şi al cadrului procesual pasiv, arătând că solicită, în principal, obligarea Primarului Municipiului Mangalia la soluţionarea notificării nr. x din data de 8 martie 2001 privind imobilul în suprafaţă de 2x993 mp aflat în perimetrul actualului cartier Nord, zona Staţiunea Saturn II.

În subsidiar, au solicitat, în măsura în care s-ar dovedi că unitatea deţinătoare ar fi fost pârâta Turism Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., obligarea acestei pârâte la soluţionarea notificării anterior menţionate.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2889 din data de 20 decembrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A., B. şi C. prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Mangalia şi Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 22/C din data de 10 februarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a constatat perimat apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primarul Municipiului Mangalia, şi Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2889 din data de 20 decembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat să se admită recursul şi, pe cale de consecinţă, să se dispună trimiterea cauzei la instanţa de apel spre competentă judecare.

În motivarea cererii de recurs a arătat că, în fapt, fratele său - B. - a decedat în februarie 2020 şi, ulterior acestui moment, din cauza intervenirii stării de pandemie, stării de urgenţă şi apoi a stării de alertă, a fost suspendat procesul ce face obiectul prezentei cauze.

Recurentul-reclamant a susţinut că, în timpul scurs de la încetarea stării de urgenţă, motivat de vârsta înaintată a sa şi a celuilalt moştenitor, nu au reuşit să procedeze la introducerea moştenitorilor în cauză.

A apreciat că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini obligaţia, întrucât celălalt moştenitor a lui B., doamna C., care este deja parte în proces în nume propriu, nu a putut să călătorească în România, având domiciliul în S.U.A., iar graniţele aeriene cu această ţară au fost multă vreme închise; aceste aspecte sunt verificabile.

Prin urmare, în opinia sa, lăsarea cauzei în nelucrare nu se datorează culpei părţilor, motiv pentru care sancţiunea perimării nu trebuia să intervină.

Totodată, în susţinerea recursului, a invocat şi faptul că, prin cererea din data de 8 februarie 2021, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pe motivul că apărătorul său abia fusese angajat şi dorea să-şi pregătească o apărare temeinică.

A apreciat că i-a fost încălcat dreptul constituţional la apărare, drept garantat de Constituţie şi de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Recurentul-reclamant a invocat şi faptul că, raportat la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii aveau obligaţia să stăruie în soluţionarea cauzei.

Ca atare, a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, împrejurare faţă de care este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Primarul Municipiului Mangalia a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei instanţei de apel.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât Primarul Municipiului Mangalia, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către acesta.

Intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A. a depus întâmpinare, cu depăşirea termenului legal, solicitând respingerea recursului declarat în cauză.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către aceasta. De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a directorului general adjunct E. şi, în temeiul prevederilor C. proc. civ., a solicitat ca acesta să facă dovada împuternicirii sale şi a calităţii de a reprezenta legal al societăţii, raportat la faptul că, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, administratorul sau preşedintele Consiliului de administraţie poate reprezenta în faţa instanţei o societate. A invocat nulitatea întâmpinării, precum şi excepţia tardivităţii depunerii acesteia.

Totodată, prin răspunsurile formulate la întâmpinările depuse în cauză, recurentul-reclamant a dezvoltat susţineri cu privire la condiţiile ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru a opera perimarea, consideraţii privind culpa la care se referă prevederile legale care reglementează instituţia perimării, precum şi aspecte ce ţin de suspendarea şi întreruperea cursului perimării.

I.6. Procedura de filtru

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, pentru judecarea pe fond a căi de atac.

Prin aceeaşi încheiere s-a reţinut că apărările formulate de către recurentul-reclamant prin care s-au susţinut excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a directorului general adjunct E., a tardivităţii şi nulităţii întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A. urmează a fi evaluate la momentul soluţionării pe fond a recursului.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul-reclamant a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin criticile aduse se pretinde încălcarea unor norme de procedură (care reglementează instituţia perimării, dreptul la apărare - principiu fundamental al procesului civil - şi rolul activ al judecătorului), astfel că, susţinerile acestuia urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care sunt încadrabile.

Totodată, instanţa supremă urmează a analiza criticile formulate de către recurentul-reclamant în termen legal, respectiv prin cererea de recurs.

Recurentul-reclamant a susţinut nelegalitatea soluţiei pronunţate de către curtea de apel, în esenţă, invocând că pricina nu a rămas în nelucrare din vina părţilor, fiind incidentă o imposibilitate obiectivă de indicare a moştenitorilor, precum şi că instanţa a încălcat dreptul său la apărare şi a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, faţă de decesul apelantului-reclamant B., în temeiul art. 412 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., prin încheierea din 11 martie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecarea cererii de apel până la introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata se reia "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6".

Prin urmare, aceste dispoziţii legale prevăd remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor, dacă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

În cauză, încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Curgerea acestui termen a fost însă suspendată la data de 16 martie 2020 pentru o perioadă de 30 de zile, ca efect al instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României în baza Decretului nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficiul al României nr. 212 din 16 martie 2020, ulterior prelungită cu încă 30 de zile, prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, publicat în Monitorul Oficiul al României nr. 311 din 14 aprilie 2020, având în vedere că pe durata stării de urgenţă şi ca efect al măsurilor dispuse prin aceste acte administrative normative, părţile în procesele civile au fost împiedicate a stărui în judecată, întrucât, pe durata stării de urgenţă, s-au soluţionat numai cauze urgente, între care nu se înscriau şi cele de natura prezentei pricini.

Drept urmare, aceste circumstanţe sunt apte a constitui motive temeinice în sensul celor prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ. şi au avut ca efect suspendarea curgerii termenului de perimare.

În aceste condiţii, termenul de primare şi-a reluat cursul după epuizarea efectelor stării de urgenţă, astfel încât, acesta s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2020.

Or, în cauză, se constată că, în termenul prevăzut de lege, părţile nu au săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de apel, solicitarea recurentului-reclamant de repunere a cauzei pe rol din data de 8 februarie 2021 fiind formulată după împlinirea termenului de perimare.

Nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii instanţei de apel susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora acesta s-a aflat într-o situaţie de imposibilitate obiectivă de a efectua demersurile necesare arătării moştenitorilor defunctului B., având în vedere starea de urgenţă instituită pe teritoriul României în perioada 16 martie 2020 - 14 mai 2020, vârsta sa înaintată a şi a celuilalt moştenitor - C. -, precum şi faptul că acesta din urmă locuieşte în S.U.A.

Or, aceste argumente, ce tind a demonstra incidenţa unor motive temeinic justificate care au împiedicat partea să stăruie în judecată, nu au caracterul împrejurărilor la care se referă art. 418 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care de la momentul la care a încetat starea de urgenţă şi până la data la care s-a împlinit termenul de perimare s-a scurs o perioadă de timp suficient de lungă, ce permitea recurentului-reclamant efectuarea demersurilor necesare reluării judecăţii, chiar şi în ciuda vârstei înaintate pe care a invocat-o atât în privinţa sa, cât şi a intimatei-reclamante C., precum şi a faptului că aceasta din urmă are domiciliul în S.U.A.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare şi a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la termenul de judecată din data de 3 februarie 2021, curtea de apel a reţinut cauza în pronunţare asupra perimării apelului şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 10 februarie 2021.

Ulterior, la data de 8 februarie 2021, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, arătând că nu a fost dezbătută succesiunea defunctului B. şi solicitând, totodată, acordarea unui alt termen de judecată pentru a-şi putea pregăti apărarea, întrucât avocatul F. a fost angajat abia la data de 8 februarie 2021.

Or, potrivit art. 400 C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei, după rămânerea în pronunţare a instanţei de judecată, poate fi dispusă în acele situaţii în care, cu ocazia deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi pentru dezlegarea corectă a pricinii.

În plus, dosarul s-a aflat pe rolul curţii de apel din data de 16 martie 2018, iar calea de atac a fost formulată de recurentul-reclamant prin avocat G., astfel că, partea nu poate invoca încălcarea dreptului său la apărare prin aceea că instanţa nu a repus cauza pe rol şi nu a acordat un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, motivat de faptul că a înţeles să încheie un contract de asistenţă juridică nou cu un alt avocat, după închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare a instanţei.

De altfel, amânarea pronunţării dispusă de către instanţa de apel, de la 3 februarie 2022 la data de 10 februarie 2022, putea profita părţii pentru formularea de concluzii scrise.

Ca atare, procedând în conformitate cu prevederile C. proc. civ., instanţa de apel nu a încălcat în niciun fel dreptul la apărare al recurentului-reclamant, care, pentru termenul la care instanţa a rămas în pronunţare, a fost citat legal, cu menţiunea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la perimare, astfel cum rezultă din conceptul de citare aflat la fila x din volumul al II-lea al dosarului curţii de apel şi din procesul-verbal de înmânare a citaţiei de la fila x din acelaşi dosar.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, nu se poate reţine că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care obligă judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, întrucât sancţiunea perimării operează de drept la momentul împlinirii termenului în care părţile puteau stăruii în judecarea pricinii, în condiţiile în care acestea au rămas culpabil în pasivitate şi nu au efectuat demersuri în vederea continuării judecăţii.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte reţine legalitatea soluţiei pronunţate de către curtea de apel, în condiţiile în care, în speţă, de la momentul suspendării dispuse în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., părţile nu au stăruit în judecarea litigiului, întrucât nu au formulat nicio cerere de repunere pe rol a judecăţii apelului pe parcursul perioadei în care a curs termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cerere în care ar fi putut chiar să indice minime demersuri pe care le-ar fi întreprins pentru indicarea moştenitorilor defunctului sau dovezi ale imposibilităţii efectuării acestora.

În ceea ce priveşte apărările recurentului-reclamant prin care acesta a invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a directorului general adjunct E., a tardivităţii şi nulităţii întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., Înalta Curte constată că, faţă de cele reţinute anterior, analiza acestora nu ar putea avea vreo influenţă asupra soluţiei ce urmează a fi adoptată, o sancţionare a intimatei-pârâte pentru o eventuală nelegalitate în efectuarea actului de procedură incriminat neavând relevanţă în condiţiile în care, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-reclamant, instanţa de recurs a constatat legalitatea soluţiei pronunţate de către curtea de apel, independent de susţinerile formulate de către intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, constatând conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legale aplicabile speţei, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 22/C din data de 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.