Land reclamation appeal declared perempted; property claimants ordered to pay 8,000 RON costs.

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în data de 19 iunie 2007, sub nr. x/2007, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să îi lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 6600 mp teren, situată în satul Pipera, comuna Voluntari, strada x nr. 42, judeţul Ilfov.

În motivarea acţiunii, au fost invocate dispoziţiile art. 480 C. civ. şi s-a solicitat instanţei să compare titlurile părţilor, în cazul reclamantului, titlul fiind reprezentat de contractul de vânzare autentificat sub nr. x/1949, respectiv de decizia penală nr. 1646/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia Penală, iar în cazul pârâtei, titlul fiind reprezentat de sentinţa civilă nr. 216/2000, titlul de proprietate nr. x/17.07.2000, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2002.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a numiţilor C. şi D., care au avut calitatea de vânzători în contractul nr. x/2002.

Reclamantul A. a decedat la data de 27.05.2013 şi a fost moştenit de către E., F. şi G., moştenitorii reclamantului decedat fiind introduşi în cauză, în condiţiile art. 243 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 358 din 13 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă acţiunea principală, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale invocate de către chemaţii în garanţie şi au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 20.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu de avocat şi a sumei de 10.000 RON, către chemaţii în garanţie.

Prin decizia civilă nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi E., F., G., împotriva sentinţei civile nr. 358 din 13 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi cu intimaţii chemaţi în garanţie C. şi D.; au fost obligaţi apelanţii, în solidar, la plata sumei de 3318,60 RON, către intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. şi a sumei de 2731,35 RON, către intimaţii-chemaţi în garanţie C. şi D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii E., F. şi G..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 15 ianuarie 2015, fiind repartizat aleatoriu completului de judecată C10, cu termen de judecată în data de 18 martie 2015.

Prin încheierea din 18 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2007, la primul termen de judecată, a fost admisă cererea de suspendare formulată de recurenţii-reclamanţi E., F. şi G. şi, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.

În data de 11 martie 2022, recurentul-reclamant G. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui termen de judecată şi citarea părţilor în vederea continuării judecării recursului, întrucât motivele pentru care s-a dispus suspendarea cauzei nu mai subzistă.

Prin rezoluţia din data de 15 martie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 06 aprilie 2022, pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulate în cauză şi pentru discutarea excepţiei perimării recursului.

Pentru termenul de judecată din 06 aprilie 2022, recurentul-reclamant G. a depus note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea excepţiei de perimare a recursului, arătând că, în data de 11 martie 2022, când a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, termenul de perimare nu era împlinit, întrucât ultima soluţie definitivă în legătură cu dosarul nr. x/2015 a fost pronunţată în data de 03 februarie 2022, fiind respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată împotriva deciziei civile nr. 769/09.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Recurentul a mai arătat că termenul de perimare curge de la data de 03 februarie 2022 şi se va împlini în data de 03 februarie 2023, cererea de repunere pe rol a cauzei fiind formulată înainte ca dosarul să se perime, respectiv în data de 11 martie 2022, din iniţiativa sa, în termen de aproximativ o lună de la ultima soluţie dată în legătură cu dosarul nr. x/2015.

Astfel, recurentul a învederat că nu se poate reţine că dosarul a rămas în nelucrare din vina sa, în condiţiile în care în dosarul nr. x/2015 s-a formulat atât cerere de revizuire, cât şi contestaţie în anulare, iar suspendarea s-a dispus la cererea sa, iar nu ca efect al vreunei culpe procesuale a recurenţilor.

La aceeaşi dată, intimata-pârâtă H. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.) a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea excepţiei perimării recursului, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.760,71 RON, conform facturilor fiscale şi a extraselor de cont depuse la dosar.

În motivare, intimata-pârâtă a arătat că, în data de 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat definitiv dosarul nr. x/2015, dată la care a încetat temeiul suspendării dispuse prin încheierea din 18 martie 2015, iar recurenţii aveau obligaţia de a solicita repunerea pe rol a cauzei întrucât cererea de chemare în judecată şi recursul au fost formulate de aceştia, dar şi că aceştia au fost cei care au solicitat suspendarea cauzei, până la finalizarea dosarului nr. x/2015

Astfel, începând cu data de 09 decembrie 2020, dosarul a rămas în nelucrare din motive imputabile reclamanţilor, fiind depăşit termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi au formulat căi extraordinare de atac împotriva deciziei nr. 769/09.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, respectiv contestaţie în anulare şi două cereri de revizuire, nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte împlinirea termenului de perimare, întrucât data la care a fost soluţionat definitiv dosarul nr. x/2015 este data de 09 decembrie 2020, data pronunţării soluţiei în recurs, iar formularea unei căi extraordinare de atac nu conduce la întreruperea sau suspendarea termenului de perimare.

Analizând excepţia perimării cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează ca sancţiune procedurală, sub condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecăţii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În cauză, prin încheierea din 18 mai 2022, instanţa de recurs a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţii E., F. şi G. şi, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii recursului pe care aceştia l-au declarat împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata:

"când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în această ipoteză:

"Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă".

Analizând actele dosarului, se reţine că pricina care a determinat suspendarea a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 769 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, de la data pronunţării acestei decizii a început să curgă termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pentru perimarea recursului formulat în cauză şi a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ.

În acest context, având în vedere dispoziţia expresă şi imperativă cuprinsă în art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea pricinii în cazul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dăinuie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate în pricina care a motivat suspendarea, este neîntemeiată susţinerea recurentului în sensul că declararea unor căi extraordinare de atac, respectiv a unei contestaţii în anulare şi a celor două revizuiri, ar determina prelungirea intervalului de timp în care operează suspendarea şi, pe cale de consecinţă, ar amâna începerea curgerii termenului de perimare de un an.

Din punctul de vedere al textului de lege aplicabil, respectiv art. 244 alin. (2) C. proc. civ., nu are nicio relevanţă că în data de 03 februarie 2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 769/09.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, deoarece hotărârea pronunţată în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea a devenit irevocabilă la data la care s-a judecat recursul, iar nu la o dată ulterioară. Faptul că recurenţii au exercitat căi extraordinare de atac împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. x/2015 nu este de natură a influenţa cursul termenului de perimare.

În speţă, cursul perimării a fost suspendat de la data de 18 martie 2015 şi până în data de 09 decembrie 2020, respectiv atât timp cât a dăinuit cauza de suspendare, astfel că, începând cu data de 09 decembrie 2020, recurenţii aveau obligaţia ca, pentru a preveni perimarea judecăţii recursului, în termen de un an, respectiv până la data de 09 decembrie 2021 când termenul de perimare s-a împlinit, să solicite repunerea pe rol a cauzei.

Cu referire la repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, se reţine că niciun act normativ dintre cele care reglementează regimul juridic al perimării, nu prevede obligaţia instanţei de judecată de a dispune repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru ipoteza în care suspendarea judecăţii s-a dispus la cererea părţii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a unui alt dosar.

Prin urmare, cum timp de un an de la pronunţarea deciziei irevocabile în pricina ce a determinat suspendarea, niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii, iar cauza a rămas în nelucrare până în data de 11 martie 2022 când recurentul-reclamant G. a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanţii E., F. şi G. împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte H. S.R.L. (fostă B. SRL) de obligare a recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 16760,71 RON, potrivit potrivit facturilor seria x nr. x/22.04.2015, achitată în data de 26 mai 2015, şi seria x nr. x/27.05.2015, achitată în data de 24 iunie 2015, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenţi la plata către intimata-pârâtă H. S.R.L. (fostă B. SRL) a sumei de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., sumă pe care o apreciază ca fiind proporţionată şi având caracter rezonabil, în raport cu activitatea desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii E., F. şi G. împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Obligă pe recurenţi la plata către intimata-pârâtă H. S.R.L. (fostă B. SRL) la plata sumei de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2022.