Sale-purchase contract nullity; inadmissibility of cassation appeal against a final cassation-stage decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision in force. The dispute concerned the absolute nullity of a sale-purchase contract due to unreasonable pricing, which the trial court had initially rejected on the merits. The decisive legal basis was Article 634(1) point 5 of the Code of Civil Procedure, establishing that decisions rendered in cassation (recurs) are final and not subject to further cassation appeal; because the appealed decision was issued by the Court of Appeal as a ruling on a cassation appeal, it constituted a final judgment that could not be challenged through the same procedural mechanism.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Sale-purchase contract nullity; inadmissibility of cassation appeal against a final cassation-stage decision: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea formulată la 15 decembrie 2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C., pentru neseriozitatea preţului, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract.
Prin cererea precizatoare formulată, reclamanta arată că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract.
Capătul principal de cerere din cererea de chemare în judecată, reprezintă o cerere patrimonială, evaluabilă în bani, având ca obiect declararea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Valoarea acestui capăt de cererea a fost apreciată de prima instanţă la echivalentul a 11.300 USD, valoare necontestată de părţi.
1. Hotărârea pronunţată de judecătorie
Prin sentinţa civilă nr. 2469 din 23 martie 2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 4483/25.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2469/23.03.2016 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2014.
A fost admis apelul declarat de pârâta B. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească suma de 1500 RON, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel
Împotriva deciziei civile nr. 4483 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 407 din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 182 din 25 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admisă contestaţia în anulare formulată de recurenta A., a fost anulată decizia civilă nr. 407 din 21 mai 2019, dispunându-se rejudecarea recursului.
4. Decizia pronunţată de curtea de apel, în rejudecare
Prin decizia nr. 492R din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în rejudecarea recursului, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins recursul, ca inadmisibil.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 492R din 14 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat recurs reclamanta A..
In cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia atacată a fost pronunţată în lipsa recurentei, care nu a fost legal citată şi au fost încălcate anumite reguli de procedură şi norme de drept material.
II. Soluţia şi considerentele instanţei
Obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedura civilă, fie în legi speciale.
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În speţă, decizia civilă nr. 492R din 14 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4483 din 25 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, această decizie, prin care instanţa a soluţionat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Având în vedere aceste elemente, Curtea constată că nefiind învestită cu un recurs admisibil, se află în imposibilitatea juridică de a pune în discuţie şi evalua în continuare, alte aspecte procedurale sau de drept substanţial ale cauzei, invocate de recurentă, precum ar fi cele legate de fondul raportului juridic dintre părţile procesuale sau excepţia de neconstituţionalitate invocată în raport de soluţia pronunţată prin decizia civilă recurată în prezent. Toate aceste elemente ţin de soluţionarea pe fond a recursului prezent, recurs care însă, fiind inadmisibil, astfel cum s-a argumentat anterior, reprezintă un impediment procedural în judecarea în continuare, a celorlalte aspecte distincte de prezenta inadmisibilitate întemeiată pe prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei nr. 492R din 14 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.