Territorial jurisdiction for minor residence disputes under exclusive domicile rule
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning exclusive competence to the Suceava District Court, overriding the lower court's declination back to the Constanta District Court. The dispute arose from a father's action to relocate the residence of his minor children to his home and modify visitation rights, which the Constanta court initially declined on grounds of territorial incompetence due to the children's established domicile at the mother's residence in Suceava. The Suceava court subsequently declined, arguing that the exception had not been raised at the first hearing, creating a conflict. The High Court held that Article 114(1) of the Code of Civil Procedure establishes an exclusive, public-order territorial jurisdiction for matters concerning the protection of minors (including residence and parental authority) at the location of the child's domicile or residence. Since a final divorce judgment had already fixed the children's residence at the mother's home, and her ID card confirmed her domicile in Suceava, the Suceava court was competent, and the failure to notify the parties at the first hearing in Constanta did not validate its jurisdiction under Article 130(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 114 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, Art. 106 C. civ, art. 107 C. civ, Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ, art. 396 alin. (1) C. civ; Territorial jurisdiction for minor residence disputes under exclusive domicile rule: The dispute arose from a father's action to relocate the residence of his minor children to his home and modify visitation rights, which the Constanta court initially declined on grounds of territorial incompetence due to the children's established domicile at the mother's residence in Suceava. The Suceava court subsequently declined, arguing that the exception had not been raised at the first hearing, creating a conflict. The High Court held that Article 114(1) of the Code of Civil Procedure establishes an exclusive, public-order territorial jurisdiction for matters concerning the protection of minors (including residence and parental authority) at the location of the child's domicile or residence. Since a final divorce judgment had already fixed the children's residence at the mother's home, and her ID card confirmed her domicile in Suceava, the Suceava court was competent, and the failure to notify the parties at the first hearing in Constanta did not validate its jurisdiction under Article 130(2).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the competence of the High Court of Cassation and Justice to resolve the negative conflict of jurisdictions between the Constanta and Suceava District Courts.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2021, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea locuinţei minorilor C., D., şi E. la domiciliul reclamantului; în subsidiar, a solicitat stabilirea locuinţei la domiciliul său, doar a minorelor D. şi C.; obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere lunare în cuantum egal cu o jumătate din venitul net lunar realizat, dar nu mai puţin de o treime din salariul minim pe economie, până la finalizarea studiilor de către copii, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani a fiecărui copil, iar în situaţia admiterii capătului de cerere subsidiar, obligarea acesteia doar la pensia de întreţinere pentru unul din minori, celelalte pensii de întreţinere urmând a se compensa.
În subsidiar, reclamantul a solicitat modificarea programului de vizitare al minorilor aşa cum a fost prevăzut în sentinţa civilă nr. 10970/27.11.2020 pronunţată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă, după cum urmează: minorii să fie preluaţi de acesta două weekend-uri pe lună, începând cu ziua de vineri ora 13:00, până duminică la ora 19:00 în săptămânile impare; minorii să-şi petreacă împreună cu tatăl în vacanţa de vară, primele două săptămâni din luna iulie
şi ultimele două săptămâni din luna august; zilele de naştere ale minorilor să se petreacă împreună cu ambii părinţi; Sărbătorile de Iarnă: prima săptămână de vacanţă în care este inclus şi Crăciunul cu tatăl şi a doua săptămână de vacanţă în care este inclus şi Revelionul cu pârâta în anii impari, iar în anii pari prima săptămână de vacanţă în care este inclus şi Crăciunul cu pârâta şi a doua săptămână de vacanţă în care este inclus şi Revelionul cu tatăl, şi vacanţa care include Sărbătorile Pascale, astfel: prima săptămână de vacanţă cu tatăl în anii impari şi a doua săptămână cu pârâta, iar în anii pari prima săptămână cu pârâta şi a doua săptămână cu tatăl; vacanţele inter-semestriale cu tatăl.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la parcurgerea a 1/2 din drum, atât la preluarea, cât şi la aducerea minorilor către locuinţa acesteia, obligarea pârâtei la a permite minorilor să poarte o convorbire telefonică cu tatăl, zilnic şi obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate cu prezenta cerere.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 400, 401 alin. (1), (40)3, 497 alin. (2) şi 499 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 11673/25.10.2021, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţa reţinând că prin sentinţa civilă nr. 10970/27.11.2020 a Judecătoriei Constanţa, dată în dosarul nr. x/2019 s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă, iar potrivit cărţii de identitate a acesteia, mama locuieşte în Suceava, str. x din data de 27.04.2021.
Prin sentinţa nr. 292/08.02.2022, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că art. 114 C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, iar, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi Cod, la primul termen din faţa Judecătoriei Constanţa, 25.08.2021, nici părţile legal citate şi nici instanţa nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, că reclamantul a înţeles să introducă acţiunea pe rolul Judecătoriei Constanţa, motiv pentru care această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cauza.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.
În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorilor la acesta, se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menţionate.
Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".
Se reţine că în cauză, prin sentinţa civilă nr. 10970/27.11.2020 pronunţată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă, având ca obiect divorţ cu minori, s-a stabilit locuinţa minorilor la domiciliul mamei.
Ca atare în speţă, în legătură cu domiciliul minorului, criteriu de determinare a competenţei teritoriale, este incident art. 92 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitivă care a stabilit la care dintre părinţi se află domiciliul acestuia.
Potrivit cărţii de identitate a pârâtei, mama minorilor are domiciliul stabil în Suceava, str. x din data de 27.04.2021.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., acestea permit invocarea necompetenţei teritoriale de ordine publică (aşa cum este şi cea de faţă, raportat la definiţia din art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.), fie de către instanţă, fie de către părţi, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.
În cauză, însă, la primul termen de judecată din 25.08.2021, Judecătoria Constanţa a dispus recomunicarea cererii de chemare în judecată la adresa din cartea de identitate a mamei, astfel că nu se poate considera că părţile au fost legal citate la acea data, cum în mod greşit a reţinut Judecătoria Suceava.
Astfel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente şi întrucât domiciliul mamei se află în raza teritorială a Judecătoriei Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
De altfel, pe rolul Judecătoriei Suceava se află şi dosarul nr. x/2021 având ca obiect modificare măsuri privind minorii, acţiune introdusă de către mama acestora.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.