Peremption of appeal during state of emergency: suspension versus interruption of procedural deadlines under emergency decrees

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, la 13 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Societatea Termoelectrica S.A. Bucureşti- societate în faliment, prin lichidator A. - B.., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 43.048,3 RON, reprezentând prejudiciu cauzat societăţii, actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

În drept, acţiunea a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 148, 192 şi 194 C. proc. civ. şi pe art. 1357 C. civ.

În cadrul întâmpinării depuse, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de Judecătorie

Prin sentinţa civilă nr. 9362 din 27 decembrie 2016, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.

3. Decizia pronunţată în apel de Tribunal

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Societatea Termoelectrica S.A Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 5066 A din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

4. Decizia pronunţată în recurs ca urmare a incidentului procedural al perimării

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. P..E.E.T. Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar A. -B..

Învestită cu soluţionarea recursului contra hotărârii de apel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus, prin încheierea din 14 noiembrie 2019, suspendarea judecăţii pricinii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la termenul de judecată, ambele părţi, legal citate, nu s-au prezentat şi nu au formulat cerere scrisă de judecare în lipsă.

La 9 septembrie 2020, recurenta a expediat, prin serviciul poştal, o cerere de repunere a cauzei pe rol justificată prin dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., solicitând reluarea procesului şi acordarea unui nou termen în vederea continuării judecării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 120 din 04 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia de perimare invocată din oficiu şi a constatat perimat recursul exercitat de reclamantă.

În pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni".

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de dispoziţiile citate anterior a început să curgă de la 14 noiembrie 2019, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, şi se împlinea la 14 mai 2020, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, "prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ. - perimarea se suspendă … pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În temeiul acestor dispoziţii legale, cursul perimării a fost suspendat pe durata stării de urgenţă, care a fost instituită pe o perioadă de 60 de zile, începând cu 16 martie 2020, conform Decretelor Preşedintelui României nr. 195/2020 şi nr. 240/2020.

În aceste condiţii, termenul de perimare s-a împlinit la 14 iulie 2020, întrucât suspendarea unui termen face ca, de la data când cauza de suspendare a încetat, acesta să îşi reia cursul, socotindu-se, pentru împlinirea termenului, şi timpul scurs înainte de suspendare.

În ceea ce priveşte cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către recurenta reclamantă şi înregistrată la 09 septembrie 2020, se constată că această cerere a fost depusă după împlinirea termenului de perimare, neputând avea valenţele unui act de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării.

Întrucât perimarea este o sancţiune procedurală aplicată pentru lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, care operează de drept la împlinirea termenului prevăzut de lege, termen ce curge de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, sancţiune care nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură îndeplinit după împlinirea termenului perimării, având în vedere şi dispoziţiile art. 421 C. proc. civ., Curtea a admis excepţia perimării, cu consecinţa constatării perimării cererii de recurs formulate.

5. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta S.C. P..E.E.T. Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar A. - B.., criticând-o pentru următoarele motive:

După ce a evocat dispoziţiile art. 416 alin. (1), art. 417 şi art. 418 alin. (3) C. proc. civ., a menţionat că, de la 14 noiembrie 2019 şi până la 09 septembrie 2020, au fost adoptate Decretele nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, şi nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14 aprilie 2020.

Prin art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, s-a stabilit că "prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început sa curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret".

Cu alte cuvinte, legiuitorul a fixat, cu titlu de regulă, în cadrul dispoziţiei ante-menţionate, că termenele procedurale peremptorii şi absolute vor fi suspendate dacă au început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Decretului, sau, după caz, nu vor începe sa curgă.

Dacă interpretarea sintagmei "termene de decădere de orice fel" nu ar fi suficientă pentru a conduce la concluzia potrivit căreia termenele peremptorii şi absolute (altele decât cele pentru exercitarea căilor de atac) se suspendă sau nu încep să curgă pe durata stării de urgenţă, interpretarea teleologică elimină orice neclaritate.

Recurenta a arătat că prezintă interes în dezlegarea problemei de faţă mai multe prevederi inserate în Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, publicat la 14 aprilie 2020 în Monitorul Oficial nr. 311:

- art. 62:

"Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.";

- art. 63 alin. (11):

"În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.";

- art. 63 alin. (12):

"Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă.".

Prin Decretul nr. 240/2020, legiuitorul a decis întreruperea tuturor termenelor de procedură peremptorii şi absolute aflate în curs la data instituirii/prelungirii stării de urgenţă.

În concluzie, termenele procedurale peremptorii şi absolute, aflate în curs la data intrării în vigoare a Decretului nr. 195/2020, s-au suspendat până la data intrării în vigoare a Decretului nr. 240/2020, iar termenele procedurale instituite sub sancţiunea decăderii (inclusiv pentru exercitarea căilor de atac) aflate în curs la data intrării în vigoare a Decretului nr. 240/2020 (inclusiv termenele procedurale suspendate la data intrării în vigoare a Decretului nr. 195/2020) s-au întrerupt cu acest prilej.

Între 14 noiembrie 2019 şi 09 septembrie 2020 au existat cauze expres prevăzute de lege care au condus la suspendarea/întreruperea termenului de perimare de 6 luni, motiv pentru care hotărârea este dată cu greşita interpretare şi aplicare a legii.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea pricinii spre o nouă judecată.

În drept, a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Apărările formulate de părţi

Intimatul C. nu a formulat întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, care nu au depus puncte de vedere, iar, prin încheierea din 9 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantă şi a fixat termen pentru judecata căii de atac la 24 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat natura termenului de perimare ca fiind aceea a unui termen de decădere, susţinând şi relevanţa unor dispoziţii legale din Decretul nr. 240/2020 (art. 62, art. 63 alin. (11) şi art. 63 alin. (12), care ar conduce la concluzia că termenul de perimare nu era împlinit la data invocării excepţiei de perimare şi pronunţării deciziei recurate.

Într-adevăr, Curtea de Apel a aplicat dispoziţiile art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, fără să explice, în prealabil, de ce consideră că este incident acest text de lege, ceea ce presupunea să stabilească, mai întâi, natura termenului de perimare.

De asemenea, a ignorat dispoziţiile legale din cel de-al doilea decret de prelungire a stării de urgenţă nr. 240/2020, la care a făcut referire, în mod global, în calcul perioadei pentru care a operat suspendarea cursului perimării, fără să observe că sunt mai multe situaţii în care actul normativ menţionat operează fie cu noţiunea de "suspendare" a termenelor (art. 62), respectiv a judecării proceselor civile (art. 63 alin. (11), fie cu cea de "întrerupere" a termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură (art. 63 alin. (12) din Decret), cum este şi cererea de repunere pe rol depusă de recurentă în dosar.

Toate aceste chestiuni, invocate de recurentă, nu pot fi examinate, pentru prima şi ultima dată, de Înalta Curte în prezentul dosar, întrucât ar însemna încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil, lipsind-o practic de un grad de jurisdicţie în exercitarea controlului de legalitate asupra deciziei de perimare.

Nu în ultimul rând, Curtea de Apel, deşi a făcut referire la dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., privind suspendarea perimării, nu a verificat şi incidenţa alin. (2) din acelaşi text de lege, în condiţiile în care decretele de instituire şi prelungire a stării de urgenţă sunt acte normative şi ca atare, se regăsesc în "alte cazuri prevăzute de lege" care determină suspendarea de drept a judecării cauzei (art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel, pentru ca, în limitele expuse în precedent, să reexamineze excepţia de perimare invocată din oficiu, stabilind, preliminar, natura termenului de perimare şi dispoziţiile incidente din fiecare dintre cele două decrete privind starea de urgenţă, cu luarea în considerare şi a dispoziţiilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. P..E.E.T. Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar A. - B.., împotriva deciziei civile nr. 120 din 04 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2022.