Exclusive national competence of sports federation in sport fishing vs. private association's recreational activities under Sport Law

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2016, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti,reclamanta Federaţia Română de Pescuit Sportiv (FRPS) a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la modificarea statutului prin ştergerea menţiunilor referitoare la activităţile sportive de pescuit sportiv şi tir; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, în contradictoriu cu reclamanta şi Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care a solicitat să se constate că aceasta nu a îndeplinit condiţiile legale în ce priveşte constituirea şi, pe cale de consecinţă, să se dispună dizolvarea acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 473 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale, s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi s-a disjuns cererea reconvenţională.

2. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual.

Prin sentinţa civilă nr. 693 din 22 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a. III-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi acţiunea introductivă de instanţă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 398/A din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul, s-a anulat, în tot, sentinţa atacată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanţă.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 4 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia nulităţii persoanei juridice A. şi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să elimine din statutul său orice referiri cu privire la activităţile sportive de pescuit sportiv. Totodată, a respins cererea reclamantei în privinţa activităţilor de tir sportiv.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel principal pârâta şi apel incident reclamanta.

4. Decizia pronunţată, în apel, de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1039/A din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A..

Prin cererea de recurs au fost evocate motivele de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1), pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., recurenta a atătat că, deşi instanţa de apel a expus corect susţinerile ambelor părţi litigante, în realitate nu a observat că problema de drept ridicată de către reclamanta FRPS nu există, întrucât AGVPS organizează activităţi de pescuit recreativ sportiv exclusiv pentru membrii săi, pe baza unor regulamente proprii, cu fonduri private ce provin exclusiv din cotizaţiile membrilor, astfel cum se prevede în statutul asociaţiei.

Reclamanta F.R.P.S. este o federaţie sportivă, constituită potrivit Legii sportului, ce se ocupă de pescuitul sportiv, activitate derulată prin cluburi sportive, constituite potrivit Legii sportului, cu sportivi profesionişti, legitimaţi şi care au încheiate contracte individuale în acest sens, întreaga activitate fiind finanţată de la bugetul de stat

Deşi instanţa de apel a avut în vedere, în mod corect, cadrul legal ce stă la baza înfiinţării părţilor, recurenta susţine că instanţa de apel a soluţionat cauza prin greşita interpretare a normelor înscrise în Legea nr. 69/2000.

Susţine că activitatea sportivă, reglementata de Legea sportului, (art. 23, art. 24, art. 36), nu poate suprima dreptul persoanelor la libera asociere şi nu poate suprima dreptul la mişcare şi recreere, acest cadru normativ fiind aplicabil celor ce doresc să facă sport de performanţă, iar asimilarea membrilor AGVPS cu sportivii de performanţă/profesionişti constituie o interpretare forţată a normei legale. Pentru activităţile sportive recreative, private, derulate de neprofesionişti, nu este necesară îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 23 şi 24 din Legea educaţiei fizice şi sportului.

Instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 69/2000, în condiţiile în care pârâta-recurentă nu a dorit să se reorganizez ca structură sportivă, deoarece nu desfăşoară activităţi în sensul celor prevăzute de respectivul act normativ. Activităţile pe care le organizează sunt în domeniul pescuitului recreativ, vizează promovarea mişcării, promovarea socializării între şi exclusiv pentru membrii A.G.V.P.S. şi nu sportul de performanţă.

Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura pescuitul sportiv/recreativ defineşte la art. 23 pescuitul recreativ/sportiv, care semnifică pescuitul efectuat cu undiţa sau cu lanseta, în scop de agrement/performanţă, pe baza unui permis nominal emis de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi eliberat de asociaţiile de pescari sportivi.

Recurenta arată că activitatea pe care o susţine şi organizează de pescuit recreativ este o activitate liberă, necenzurată de obligaţia obţinerii de performante, practicată de persoanele de toate vârstele, de persoane defavorizate, care se desfăşoară în mediul natural şi constă în capturarea de peşti cu undiţă ca formă de relaxare şi deconectare fizică şi psihică de terapie, recuperare şi întreţinere terapeutică. În aceste condiţii practic pescuitul recreativ este o activitate menită să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual al persoanelor de toate vârstele şi practicat în colectivităţi, stabileşte relaţii sociale civilizate.

Folosirea sintagmei " sportiv" nu este interzisă în nici un act normativ când se face referire la activităţi de relaxare, recreere în aer liber, în natură, deoarece practicarea liberă şi accesul liber la sport sunt drepturi fundamentale apărate Legea nr. 69/2000 şi Constituţia României, iar sintagma "pescuit sportiv" s-a folosit în toate reglementările anterior cele de "pescuit recreativ", referindu-se prioritar la latura recreativă a activităţii.

Din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ. susţine că statutul A.G.V.P.S. din România, modificat şi completat, a fost verificat şi omologat, cu putere de lucru judecat, de către instanţele de judecată, iar hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2020, în care reclamanta FRPS a supus analizei instanţei aceleaşi solicitări care să conducă la modificarea statutului pârâtei, se bucură tot de puterea de lucru judecat.

Sunt evocate şi considerentele mai multor decizii pronunţate în procese purtate între aceleaşi părţi: decizia nr. 3421A/2018 a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect ordonanţă preşedinţială - în care s-a reţinut, printre altele, " în privinţa solicitării reclamantei de a interzice pârâtei să organizeze competiţii sportive că, în plan intern, nu s-a dovedit că aceasta ar fi organizat competiţii oficiale, ci doar private, sub egida A.G.V.P.S., pentru, asociaţiile afiliate şi membrii acestora; astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, şi susţinerilor pârâtei, necombătute de reclamantă, A.G.V.P.S. organizează campionate private de pescuit sportiv, finanţate integral din fonduri proprii, activitate ce nu poate fi interzisă, întrucât nu este prohibită de lege". De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 9904/25.09.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 225A/23.01.2015, se reţine în considerente că "nefiind supusă Legii nr. 69/2000, intimata nu trebuie să obţină autorizaţiile necesare prevăzute de această lege pentru desfiinţarea activităţilor referitoare la competiţiile de pescuit recreativ/sportiv", iar prin decizia civilă nr. 1131R/13.11.2015, s-a reţinut argumentul "...dat fiind principiul libertăţii de asociere, intimata nu poate fi obligată să se reorganizeze. Aceasta nu înseamnă că poate sau va putea desfăşura alte activităţi decât acelea care sunt permise de lege pentru forma asociativă sub care s-a constituit".

Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea, deciziei atacate în ceea ce priveşte respingerea apelului său pe aspectul eliminării din statut a oricărei referiri cu privire la activităţile sportive de pescuit sportiv, solicitând şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata F.R.P.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 decembrie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1039 A din 23 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fixat termen pentru judecata recursului la 24 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate înscrise în art. 488 alin. (1), pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte va constata că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Criticile aduse deciziei din perspectiva interpretării sau aplicării normelor de drept substanţial înscrise în Legea nr. 69/2000, subsumate motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Legea nr. 69/2000 reglementează, potrivit art. 1, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport în România.

În accepţiunea acestei legi, prin educaţie fizică şi sport se înţelege toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual, să stabilească relaţii sociale civilizate şi să conducă la obţinerea de rezultate în competiţii de orice nivel.

Actul normativ cuprinde norme referitoare la cadrul de organizare, desfăşurare şi practicare a sportului, ca drept al persoanei, atât în structurile sportive de drept public cât şi de drept privat, precum şi norme referitoare la organizarea şi funcţionarea federaţiilor sportive.

În privinţa federaţii sportive naţionale, legea stipulează că acestea sunt, potrivit art. 35 alin. (1), structuri sportive şi pot funcţiona numai pe ramuri de sport, recunoscute de Comitetul Internaţional Olimpic, cu avizul Ministerului Tineretului şi Sportului, fiind stipulat expres (art. 36 alin. (2) că pentru o ramură de sport se poate constitui, în condiţiile legii, o singură federaţie sportivă naţională.

Totodată, potrivit art. 23 din Legea nr. 69/2000, toate structurile sportive, indiferent de scopul lor specific şi de forma juridică, se înscriu în Registrul sportiv (document care evidenţiază situaţia înregistrării structurilor sportive în ordine cronologică) în scopul obţinerii Certificatului de identitate sportivă (act oficial prin care se atestă calitatea de structură sportivă). Aşadar, urmare a înregistrării în Registrul sportiv, structurile sportive primesc număr de identificare şi Certificatul de identitate sportivă.

Relativ la aspectele privind recunoaşterea pescuitului sportiv ca ramură sportivă, precum şi a reclamantei-intimate ca structură sportivă, cu statut de federaţie naţională în domeniul pescuitului sportiv şi a calităţii acesteia de reprezentant legal al României la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv, Înalta Curte are în vedere că aceste chestiuni de drept ale litigiului au fost dezlegate, cu valoare obligatorie, în primul ciclu procesual, prin decizia de casare nr. 398/A/18.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, fiind aspecte care se impun cu autoritate de lucrului judecat şi nu mai pot fi rediscutate, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia recurată.

Raportat la susţinerile recurentei, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, practicarea pescuitului sportiv, ca activitate de agrement şi recreere, constituie un drept al persoanei, recunoscut şi garantat de stat, însă această activitate are la bază resursa acvatică a României şi, de aceea, accesul la resursele acvatice nu poate fi realizat decât în condiţiile prevăzute de Legea nr. 69/2000, ce reglementează exclusiv activităţile de educaţie fizică şi sport (activităţi ce cuprind "educaţia fizică, sportul şcolar şi universitar, sportul pentru toţi, sportul de performanţă, exerciţiile fizice practicate cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, act normativ care reglementează protecţia, conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură.

Este de reţinut faptul că O.U.G. nr. 23/2008 constituie cadrul juridic necesar administrării sectorului pescăresc, prin conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului. În cuprinsul actului normativ sunt reglementate, în scopul asigurării protecţiei şi conservării resurselor acvatice vii şi al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial şi cea de pescuit sportiv, condiţiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale.

Sub aspectul condiţiilor de practicare şi limitelor de exercitare impuse acestei activităţi sportive, prin art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 (în forma în vigoare la data sesizării instanţei) s-a prevăzut că, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale se vor stabili condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit sportiv, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, după consultarea cu forurile de reprezentare ale asociaţiilor de pescari sportivi legal constituite, la nivel naţional.

Aşadar, cadrul normativ ce reglementează pescuitul şi acvacultura prevede condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, modelele permiselor de pescuit în habitatele piscicole naturale, precum şi modul de eliberare a acestora ce se stabilesc de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice în scop recreativ.

Relevant este şi faptul că, în cuprinsul O.U.G. nr. 23/2008, legiuitorul a prevăzut şi definit o serie de termeni şi expresii, cărora le-a atribuit o anumită semnificaţie.

Astfel, în sensul art. 2 pct. 18 din actul normativ prin pescuit se înţelege activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea, conservarea şi regenerarea resurselor acvatice vii, iar prin pescar sportiv, în sensul art. 2, pct. 271, se înţelege persoana fizică deţinătoare a unui permis de pescuit recreativ/sportiv, eliberat de asociaţiile de pescari sportivi legal constituite.

De asemenea, în art. 23 alin. (1) se prevede că prin pescuit recreativ/sportiv se înţelege pescuitul efectuat cu undiţa sau cu lanseta, în scop de agrement/performanţă, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii şi eliberat de acesta sau de asociaţiile de pescari sportivi, după caz, iar în ce priveşte atribuirea dreptului de pescuit, legiuitorul a prevăzut (art. 16) că aceasta se face în baza licenţelor emise de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, a permiselor şi autorizaţiilor emise de către administratorul resurselor acvatice vii, după caz.

Aşadar, cadrul normativ de reglementare a pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale impune, pentru practicarea pescuitului, condiţia deţinerii unui permis de pescuit, emis conform legii, iar în privinţa pescuitului sportiv se impune ca practicarea acestuia să fie realizată pe baza deţinerii unei licenţe de pescar sportiv, eliberată de Federaţia Română de Pescuit Sportiv.

Dată fiind existenţa acestei ramuri de sport, cu consecinţa că pe o ramură de sport poate activa o singură federaţie cu caracter naţional şi având în vedere, deopotrivă, atribuţiile conferite de lege federaţiilor sportive naţionale (art. 37 alin. (1) reiese că, în rejudecare, s-a reţinut corect faptul că plenitudinea de competenţă în ce priveşte această ramură de sport revine exclusiv Federaţiei Române de Pescuit Sportiv, aceasta având prerogativele de a organiza, conduce, controla şi supraveghea activităţile şi competiţiile sportive, fiind cea care asigură reprezentarea României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale la care sunt afiliate, fiind singurul organism care se poate afilia la federaţiile sportive internaţionale.

Ministerul Tineretului şi Sportului a autorizat Federaţia Română de Pescuit Sportiv să reprezinte România la Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv, autorizaţia de afiliere internaţională fiind eliberată în condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (2) di Legea nr. 69/2000, precum şi a prevederilor art. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001.

Aşadar, fiind o singură federaţie sportivă naţională pe ramura de sport pescuit sportiv, iar organizarea competiţiilor sportive oficiale revin exclusiv în atribuţiile reclamantei, rezultă că pârâta-recurentă, care a dobândit personalitate juridică în temeiul O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, prin sentinţa civilă nr. 23/30.05.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi nu a dorit să se reorganizeze ca structură sportivă, în conformitate cu art. 94 din Legea nr. 69/2000, nu poate desfăşura decât activităţi care nu interferează cu ramura de sport a pescuitului sportiv.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva nevalorizării efectelor puterii lucrului judecat a unor hotărâri judecătoreşti, pronunţate în cadrul unor litigii purtate între aceleaşi părţi. Critica formulată, deşi susceptibilă de încadrare în art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., se vădeşte a fi nefondată.

Instanţele fondului au examinat efectele juridice ce decurg din hotărârile judecătoreşti la care recurenta face trimitere în memoriul de recurs, în coroborare cu întreg materialul probator administrat depus în primul ciclu procesual şi în rejudecare, fiind de semnalat că decizia nr. 3421A/2018 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în procedura ordonanţei preşedinţiale, nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului, dar şi faptul că ulterior pronunţării hotărârilor judecătoreşti, la care recurenta face trimitere în cuprinsul cererii sale de recurs, pescuitul sportiv a fost recunoscut ca ramură de sport şi că gestionarea acesteia nu poate reveni decât unei singure federaţii sportive naţionale.

Astfel, în primul ciclu procesual s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, în raport de materialul probator administrat, că pescuitul sportiv este atestat ca ramură sportivă şi că reclamanta este o structură sportivă, cu statut de federaţie naţională, în domeniul pescuitului sportiv, ceea ce denotă că organizarea, supravegherea activităţii şi competiţiile sportive, precum şi reprezentarea României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale revine exclusiv reclamantei.

De asemenea, potrivit situaţiei de fapt reţinută în cauză, instanţa de rejudecare a stabilit că pârâta A.G.V.P.S. a devenit membru al Confederaţiei Internaţionale de Pescuit Sportiv şi a organizat concursuri naţionale şi internaţionale de pescuit sportiv, aspect semnalat chiar de aceasta în cuprinsul solicitării, adresate Ministerului Tineretului şi Sportului, de modificare a Legii sportului nr. 69/2000.

Cum în statutul recurentei se menţionează, printre altele, la obiectul său de activitate, gestionarea şi gruparea activităţilor de pescuit recreativ-sportiv în România şi reunirea asociaţiilor de pescari amatori, fără a se specifica (neechivoc) că obiectul său de activitate ar viza doar organizarea de acţiuni private, în domeniul pescuitului recreativ, adică acele activităţi care nu interferează cu ramura de sport a pescuitului sportiv, reiese că instanţa de apel, fără a nega forma de asociere sub care s-a constituit recurenta, a concluzionat corect, având în vedere evoluţia cadrului legislativ, că pârâta nu poate desfăşura competiţii sportive oficiale, naţionale şi internaţionale, de pescuit sportiv, astfel că se impune eliminarea din statutul acesteia orice referiri la activităţile sportive de pescuit sportiv.

În consecinţă, constatându-se că instanţa de apel a realizat o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că motivele de recurs înscrise în dispoziţiile art. 488, alin. (1), pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu îşi găsesc incidenţă şi, drept urmare, în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1039 A din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.