Competent enforcement court for opposition: jurisdiction of court authorizing enforcement under unifying jurisprudence

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 10 septembrie 2021, debitoarea A. a formulat contestaţie la executare împotriva intimaţilor B. şi C. şi a solicitat anularea executării silite, pornită de S.C. D. şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. x/2021, a somaţiei de executare şi a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele acte emise la 20 august 2021, anularea încheierii civile nr. 9674/2021 a Judecătoriei Timişoara, de încuviinţare a executării silite, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârea Judecătoriei Timişoara:

Prin încheierea civilă nr. 13860 din 2 noiembrie 2021, Judecătoria Timiţoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În considerente, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, şi a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Urmare a constatărilor privind domiciliul debitoarei, prima instanţă sesizată a constatat că Judecătoria Sibiu este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare.

De asemenea, Judecătoria Timişoara a apreciat că Decizia pronunţată în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este aplicabilă, întrucât vizează ipoteza executării silite a mai multor debitori la care se referă acelaşi titlu executoriu, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

III. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Prin sentinţa civilă nr. 227 din 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul către instanţa supremă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerente, instanţa învestită prin declinare a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, a făcut trimitere la Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Astfel, instanţa a constatat că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea civilă nr. 9647 din 16 august 2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, iar ulterior prin încheierea civilă nr. 4137 din 20 august 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2021. Ca atare, a concluzionat că aparţine Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în calitate de instanţă de executare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţie la executare formulată de debitoarea A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. a fost solicitată anularea executării silite pornite de S.C. D. şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. x/2021, a somaţiei de executare şi a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele acte emise la 20 august 2021, anularea încheierii civile nr. 9674/2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara, privind încuviinţarea executării silite.

Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Sibiu şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului în raport cu interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Totodată, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu dispoziţiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ., "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În cuprinsul paragrafelor 70 şi 71 ale deciziei menţionate s-au reţinut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

În cauza dedusă judecăţii, se constată că s-a solicitat anularea încheierii civile nr. 9647 din 16 august 2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, încheiere prin care s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2021, la cererea creditorului B. şi C., în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 3107 din 12 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara definitivă prin decizia civilă nr. 1750 din 8 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019.

Aşadar, cum încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Timişoara, această instanţă a devenit instanţa de executare, astfel că, în virtutea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă este competentă să judece contestaţia la executare formulată în cauză.

Or, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând şi caracterul obligatoriu al dezlegării date prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.